Cautare




, Staff

https://www.facebook.com/forbesromania https://twitter.com/ForbesRo

Telecom |
|

30 sub 30: Problemele sunt cool

Au câștigat medalii la concursuri internaționale. Au lucrat la Google și Twitter. Au lucrat pe unele din cele mai interesante proiecte din programare. Dar nu asta e cel mai remarcabil la ei.
andrei_marius.jpg

Andrei Grigorean (25 de ani) a început să dea primele meditații la informatică la 16 ani. A început să facă parte din Comitetul Științific al olimpiadelor naționale la informatică încă din anul I de facultate și, în paralel, să antreneze loturile de olimpici ale Liceului Internațional de Informatică din București.

Marius Dumitran (27 de ani) a început să predea informatica la liceul Tudor Vianu, încă din anul IV de facultate. În paralel, a mai bifat un internship la Twitter în California și unul la Google Zurich, pe perioada studiilor, pe care și le-a desfăsurat integral la Universitatea București.

Xe la Twitter, în California, iar Y  la Facebook, la divizia din Londra.  Z e la Google, în Mountainview. Conversația lor se întoarce, ciclic, la acest inventar al cunostințelor comune din loturile naționale de informatică și angajatorii lor de renume, din jumătate în jumătate de oră, iar numele nu se repetă niciodată.

„Cam câți credeți că sunteți, în cercul ăsta al olimpicilor la informatică?”, vine întrebarea inevitabilă. “Nu așa mulți”, spun Andrei Grigorean și Marius Dumitran, uitându-se unul la altul. “Cam 100. Ceea ce însă, statistic, la o populația  ca a României și la felul în care e gestionată  educația aici, e totuși  o performanță în sine.”

Vezi aici lista completă a promoției 2013 a Forbes România “30 sub 30”

„Și câți dintre aceștia mai sunt acum în țară?”  Amândoi stau pe gânduri câteva secunde, apoi răspund scurt:  “Maxim 10%.” După asta, se lasă liniștea.

Chiar și printre cei rari – așa cum sunt, prin definiție, olimpicii internaționali  –  Andrei Grigorean și Marius Dumitran sunt o raritate. Ei sunt cei care au rămas. Și nu pentru vreun job care să rivalizeze cu cele de la Google, Facebook sau Twitter, ci pentru ceva și mai remarcabil. Ca să predea.

„E foarte ușor să obții un internship – și apoi un job, dacă asta vrei – la Google, Facebook sau Twitter odată ce ai fost olimpic la informatică“, spune Andrei Grigorean.  El a făcut două până acum,  ambele  la Google,  în Mountainview, în timpul facultății. Marius Dumitran a bifat un internship la Twitter și altul la Google, în Zurich.  „Odată ce realizezi asta, nu te mai stresezi în privința viitorului – știi că poți oricând să iei drumul uneia din companiile astea mari. Așa că ai libertatea să încerci, să explorezi.” Explorările din ultimii ani ale celor doi tineri au de-a face educația. Puțini oameni știu cam cât de improbabilă este, de fapt performanța României la Olimpiadele Internaționale . La fel ca în sport, la științele exacte –  cum sunt matematica, fizica și informatica – ca să ajungi la performanță  nu e de ajuns să ai talent nativ și să te ducă capul. La fel ca sportivii de performanță, elevii talentați mai au nevoie și de antrenori buni pentru a se întoarce acasă cu medalii  de aur.

Iar acest lucru devine și mai clar odată ce te uiți pe hartă. Căutând olimpicii din ultimii ani prin România,  câteva nuclee sar în ochi, de departe. Deloc întâmplător, acestea sunt orașele care se mândresc cu cei mai buni profesori de informatică, recunoscuți pentru performanțele lor.  Însă, la informatică, aproape jumătate din posturile de profesori de la nivel pre-universitar nu sunt ocupate. „E foarte grav ce se  întâmplă în domeniul ăsta”, spune Marius Dumitran. „Dacă la matematică sau fizică posturile sunt ocupate în fiecare an, la informatică e jale.” Acesta este motivul pentru care amândoi au rămas în continuare România,  unde antrenează  noile generații de olimpici la informatică. Andrei Grigorean predă acum la Liceul Internațional de Informatică din București – la fel ca mulți alți dintre foștii olimpici la științe exacte care au rămas în țară -, în vreme ce Marius Dumitran predă la Universitatea București și ține de două ori pe săptămână cursuri deschise.  Dar asta e doar o parte din rezolvarea problemei. Ca să însănătoșești sistemul, ai nevoie de mai mult.

„La noi, nu sunt suficiente probleme cool!” Așa sumarizează Grigorean, dintr-un suflu, motivul pentru care, în ciuda talentului nativ, industria din România nu crește atât de mult pe cât ar putea. Iar când spune asta, se referă atât la concursuri de programare grele, cât și la companii din industrie care să-și propună să rezolve probleme cool, nu doar să producă software pentru export. În ultima vreme, cei doi s-au concentrat pe pregătirea echipei României la concursul universitar ACM ICPC, un echivalent al olimpiadelor internaționale la nivel universitar, unde anual se strâng reprezentanții celor mai bune universități din întreaga lume.  În fiecare an, cu 6 luni înaintea concursului are loc o tabără de pregătire în Rusia, unde echipa României n-a ajuns niciodată. Anul acesta însă, cu ajutorul unei finanțări din partea Fundației eMAG, cei doi tineri profesori au fost la Petrozdavosk împreună cu echipa pe care o antrenează,  iar experiența le-a deschis ochii. „Ce a fost foarte motivant era faptul că acolo au fost foarte multe echipe care ne băteau”, spune Adrian Budău, care a câștigat anul trecut aur la Olimpiada Internațională de Informatică. ”Ca să progresezi,  trebuie să simți competiția; asta e ceea ce te scoate din zona de confort. Când ești singurul bun de la tine din clasă, de la tine din țară, te poți relaxa.”

Printre cei care au progresat vizibil în ultimii 10 ani de când participă la acest concurs sunt polonezii. „Noi îi urmărim de multă vreme”, spune Marius Dumitran. „Dacă acum câțiva ani nici nu erau în top 10, acum sunt mai mereu pe podium, au crescut fenomenal . La Petrozdavosk, i-am întrebat cum își explică faptul că au devenit atât de buni, atât de repede. Au spus că unul din motivele pe care le văd ei este că ei nu pleacă din țară după liceu: marea lor majoritate urmează cursurile celor mai bune facultăți din Polonia și rămân în țară, să lucreze mai departe în cercetare. Probabil pentru că sunt atât de puțin dispuși să plece de la ei din țară, Google și-a deschis în ultimii doi ani două centre de dezvoltare la ei în Polonia.” În cazul nostru, însă, companii precum Facebook, Google și Twitter vin în fiecare an în vizită la universități, recrutând tinerii cei mai promițători, lăsând industria pustie de talent.

Cum arată generațiile „30 sub 30” din 2012 până în prezent

Soluția? Mai multe probleme cool – atât din punct de vedere al concursurilor cât și în industrie –  și un nucleu care să strângă la un loc informaticienii pasionați din România, în loc să-i  lase să plece din țară.  Marius Dumitran și Andrei Grigorean lucrează la asta.

Vezi aici cine sunt membrii promoției 2013 a Forbes România “30 sub 30” 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii