FacebookTwitterLinkedIn

Ceea ce mă impresionează cel mai des la oamenii tineri şi foarte tineri pe care îi cunosc în demersurile mele jurnalistice este o trăsătură pe care aş putea-o asimila, în linii mari, cu maturitatea. Dar, pentru că acest termen îmi sună de fiecare dată prea sec şi incomplet când îl alătur, mental, personajelor cu care am avut de-a face, am învăţat cu timpul să fac o deconstrucţie a conceptului şi să-l explic pe bucăţele, ca pe un soi de înţelepciune care a luat-o înaintea anilor, asociată cu un strop de intuiţie, cu o doză straşnică de tărie interioară şi siguranţă de sine, plus ceea ce s-ar numi, popular, ,,bun-simţ”: acea empatie instantanee şi rară, care face un om să-şi asume mai uşor chestiuni de viaţă, moarte şi orgoliu.

Metafora dreptunghiului din titlu a fost una dintre constatările care au mobilat prima mea întâlnire cu echipa agenţiei de creaţie Griffon & Swans – Barna Némethi (27 de ani), Vlad Feneşan (27 de ani), Maria Desmirean, 25 de ani (foto. sus – curator de content şi coordonator activitate editorială, Executive Manager la Curtea Veche Publishing şi se ocupă cu planificarea activităţii editurii, inclusiv cu proiectele speciale, precum cel cu Casa Regală a României), Andreea Ioniţă (27 de ani) şi Mihai Nadolu (27 de ani) – având în acel context rolul unei concluzii pe marginea faptului că regizorii devin fotografi, fotografii devin creatori de modă, ilustratorii devin bloggeri şi că, în general, nu mai contează ce scrie pe cartea de vizită, doar capacitatea de a transpune publicul într-o experienţă inedită, oferind un ,,altceva” într-o lume plină de ,,ceva”-uri.

Vezi aici cine sunt membrii promoției 2013 a Forbes România “30 sub 30” 

Exact ceea ce încearcă să facă şi echipa Griffon & Swans din 2007 încoace, cu rezultate pe care cei cinci preferă să le numească ,,improvizaţii controlate ale imaginilor din mintea noastră”. ,,Lucrăm pe concept”, explică Barna, de profesie regizor. ,,Vedem pe parcurs dacă iese video, dacă iese shooting, dacă iese subiect de blog”. Destinaţii creative sunt destule, doar dacă trecem în revistă ce a făcut echipa în ultimii şapte ani: publicitate, creative-support pentru Google, ghost-writing, trei bloguri cu conţinut 100% original (allhollow.com, apage.ro şi griffon.ro), shooting-uri cu mai toate vedetele autohtone, videoclipuri şi scurt-metraje de modă.

Cum arată generațiile „30 sub 30” din 2012 până în prezent

Pentru publicul larg, ei sunt cei care şi-au imaginat mistuirea în flăcări a lui Smiley în videoclipul ,,Dreamgirl”, l-au dedublat în ,,Dead Man Walking” şi, la sfârşitul lui iulie, au înfăşurat-o pe Monica Bârlădeanu în steagul american pentru numărul pilot al unei reviste cu nume inspirat de un vers al poeziei ,,The Hollow Men” (scrisă de T.S. Eliot în 1925): ,,All Hollow”. Un titlu care, de altfel, sintetizează filozofia cu care au pornit la drum de la bun început: faptul că şi ,,superficialitatea are un stil al ei, bazat pe estetica lucrurilor banale”.

Revista nu face decât să ducă mai departe, în format fizic, ideea de ,,creativity pool” pe care o exploata deja agenţia, prin colaborările cu mai toţi oamenii care au ceva de spus în România pe sfera creativă. ,,Noi furnizăm un teren de joacă pentru oameni cu idei”, zâmbeşte Barna. Un loc în care jurnalişti, fotografi, make-up artişti, stilişti sau designeri să-şi poată realiza proiectele de suflet care nu se potrivesc cu locurile lor de muncă ,,oficiale”. Ca dovadă, pentru primul număr au colaborat cu oameni-cheie de la mai toate revistele glossy. ,,Vrem ca fiecare să-şi arate lumii cea mai bună latură creativă”, explică Barna, ,,pe care poate n-a avut ocazia s-o scoată la lumină până acum”.

Iniţiativa vine în întâmpinarea nevoii de neconvenţional şi de inedit în industriile creative româneşti, nu de dragul de a fi ,,altfel”, ci pentru a nu deveni sclavul unor tabieturi prăfuite şi neproductive care s-au insinuat încet, dar decisiv, în conştiinţa publică a românilor. Aproape întotdeauna, discuţiile cu tinerii creativi de la noi ajung şi în acest punct: România versus restul lumii. Barna recunoaşte că ,,Griffon&Swans’’ s-a născut şi ca o contragreutate la şiragul de prejudecăţi adânc împământenite în industriile creative de la noi şi trecute din generaţie în generaţie ca un fel de adevăruri absolute pe care nimeni nu se oboseşte să le mai conteste.

Vezi aici cine sunt membrii promoției 2013 a Forbes România “30 sub 30” 

În România se consideră că banii şi succesul compromit arta, că orice coleg de breaslă este automat un duşman de moarte (motiv temeinic să nu avem ghilda fotografilor, a regizorilor sau a actorilor), că orice film este ,,opera supremă” a regizorului, care trebuie să decidă totul (de la scenariu până la montaj) şi că actorul trebuie să-şi găsească singur răspuns la toate întrebările personajului. ,,În patru ani de actorie, un student aproape că nu aude de noţiunea de regizor”, râde Barna.

MARIA DESMIREAN, 25 de ani
GRIFFON&SWANS, Curator de content

Este Executive Manager Curtea Veche Publishing şi se ocupă de planificarea activităţii editurii, inclusiv de proiectele speciale, precum cel cu Casa Regală a României. La Griffon este curator de content şi coordonează activitatea editorială.

VLAD  FENEŞAN, 27 de ani
GRIFFON&SWANS, Regizor  

Se ocupă de concept, regie, producţie şi post-producţie pentru toate proiectele Griffon & Swans. În primăvara aceasta va lansa scurtmetrajul său de debut: ,,Detaşamentul orb”. Cântă la bas în formaţia Robin and the Backstabbers.

ANDREEA  IONIŢĂ, 27 de ani
GRIFFON&SWANS, Executive manager

Coordonează activitatea Griffon, de la campanii de advertising până la talent management. În paralel se ocupă de proiectul All Hollow, de la content editorial pentru revistă şi site până la comunicarea şi promovarea proiectului.

MIHAI NADOLU, 27 de ani
GRIFFON&SWANS, Director de creaţie

Este şi art-directorul, designerul şi ilustratorul Griffon &Swans, ocupându-se, în mod paradoxal, de partea nevăzută a creative shop-ului. Pentru el, dreptunghiurile sunt cel puţin două pătrate şi asta se vede cel mai bine când dai zoom 3200%.


BARNA NÉMETHI, 27 de ani
GRIFFON&SWANS, Owner & redactor-şef

Regizor, scenarist, designer şi fotograf, Barna este proprietarul Griffon şi managing partner Curtea Veche. Este redactorul-şef al revistei ,,All Hollow“ şi co-fondatorul platformei ,,A Page”, proiect editorial experimental online.

ANDREEA BĂDALĂ, 29 de ani
Murmur, Designer             

A făcut stagii la Alexander McQueen, Richard Nicoll, Tatanaka, Emilio de la Morena, dar şi în atelierele unor designeri români precum Maria Lucia Hohan şi Venera Arapu, înainte de a-şi fonda propriul brand, Murmur. Creaţiile sale, aflate la intersecţia dintre modă şi erotism, se vând din Paris până în Hong Kong şi au apărut în paginile revistei Vogue.

Realitatea că între comercial şi creativitate se află un adevărat hău am regăsit-o şi în discuţiile cu designerul Andreea Bădală (29 de ani), creatoarea brandului de prêt-à-porter Murmur, căruia Vogue Marea Britanie i-a dedicat câteva pagini de pictorial în luna ianuarie. ,,Meseria mea e cât se poate de concretă”, ţine ea să sublinieze de la bun-început. ,,Nu e vorba doar de talent, ai nevoie de multe cunoştinţe ca să poţi să dezvolţi un business al tău”, crede Andreea. Pentru că şcoala românească de profil avea unele goluri practice la capitolul tehnic, Andreea s-a înscris, după absolvire, la un curs de tipar creativ la London College of Fashion, una dintre cele două şcoli prestigioase de modă din Londra. Acolo a învăţat ce înseamnă cu adevărat dezvoltarea unei idei, de la faza de documentare la cea de experiment cu materialul şi cu tiparele, până la probe, finisaje şi la sosirea produsului pe raft. ,,Înainte să creezi un produs, oricare ar fi acela, trebuie să ştii exact finisajele pe care ţi le permiţi, modul în care te încadrezi în buget şi ce preţ trebuie să ajungă să aibă”, explică ea.

Vezi aici cine sunt membrii promoției 2013 a Forbes România “30 sub 30” 

Făcând uz de acea înţelepciune răzbătătoare despre care vorbeam mai sus, Andreea a ales strategic în cariera ei: pentru a-şi cizela atenţia pentru detalii şi proporţii, a trimis aplicaţii pentru stagii în departamentele de Menswear (în defavoarea strălucirii şi a glamour-ului din prêt-à-porter-ul feminin) şi a valorificat din plin baza de date de la London College of Fashion pentru a obţine interviuri la case de modă celebre. A trimis aplicaţii, a pregătit portofolii, a bătut la uşi, a dat telefoane, iar rezultatul a meritat: în CV-ul ei figurează acum stagii la Richard Nicoll, Tatanaka, Emilio de la Morena şi Alexander McQueen (pe vremea când ,,Lee”, cum era numit regretatul designer, încă mai era în viaţă). ,,Sunam întâi la agenţia de presă, ceream numărul de telefon de la studio, la studio ceream telefonul managerului, şi tot aşa”, îşi aminteşte Andreea. Cu multă răbdare şi disciplină. ,,Ca o furnicuţă eram”, râde ea.

Brandul propriu – Murmur – a luat naştere oficial în 2010, dar exista cu mult timp înainte în schiţele şi planurile Andreei, care sesizase o nişă încă neexploatată pe piaţa de modă: haine care să facă puntea între prêt-à-porter, lenjerie şi accesoriu erotic. Nu şi-a pierdut niciodată încrederea în viziunea ei, nici măcar când s-a întors din sferele înalte ale lui McQueen în atelierul ei mic din Bucureşti. ,,La Londra numai bugetul de documentare al McQueen era mai mare decât bugetul meu pentru două colecţii”, recunoaşte ea. Pe lângă creativitate însă, Andreea mai are un talent care se şlefuieşte greu şi cu multă răbdare. ,,Pot să fiu închisă într-o cameră minusculă, cu o singură maşină de cusut”, recunoaşte ea, ,,şi eu tot îmi voi imagina ceea ce ar trebui să fie în jurul meu, nu ceea ce este.”

De trei ani încoace, imaginile din mintea ei au început să coincidă cu realitatea: Murmur se vinde în Paris, Courchevel, Lyon, Amsterdam, Londra, Florenţa, Dubai, Beirut şi Hong Kong, iar anul acesta a început să primească şi comenzi ferme din diferite colţuri de lume fără ca magazinele respective să ceară mostre înainte. ,,Când vinzi în magazine cu standarde şi selecţie bună, capeţi credibilitate”, explică ea. Pentru că între matematica de creaţie, stagiile la McQueen şi Vogue UK a învăţat cu adevărat meserie, Andreea simte că generaţia de designeri români care a reuşit în businessul de modă din afară ar putea — şi s-ar cuveni — să-i îndrume pe studenţii care se află acum pe băncile şcolii. Să mai dărâme câteva mituri şi să mai scuture din concepţiile despre care vorbeau şi cei de la Griffon & Swans (ca o coincidenţă, echipa Griffon a semnat şi un scurtmetraj de modă pentru Andreea). Pentru viitor, şi-ar dori şi un spaţiu în care designerii români care au reuşit în afară să poată să-şi prezinte creaţiile, impunând, implicit, nişte standarde de calitate pe care doar exportul susţinut le poate educa.

Vezi aici cine sunt membrii promoției 2013 a Forbes România “30 sub 30” 

,,Sunt foarte mulţi designeri foarte buni care nu ştiu încă să facă producţie”, explică Andreea. ,,Iar eu cred mult în solidaritatea modei româneşti”. Se află în discuţii cu mulţi colegi de breaslă în acest sens, însă nu ţine să convingă pe toată lumea, ci doar pe acei câţiva capabili să pună acest proiect mai presus de orgoliile lor. Care, în lumea modei mai mult decât oriunde altundeva, sunt înalte până la cer şi înapoi.

JANINA NECTARA, 27 de ani
FASHION AVEC PASSION, Jurnalist de modă    

Este o prezenţă obişnuită în primul rând al prezentărilor de modă din Paris, Londra sau Milano, lucrează la Paris cu criticul de modă Godfrey Deeny şi are propriul site de modă şi business. Fashionavecpassion.com s-a aflat, în 2012, pe lista de bloguri alese oficial de către celebrul magazin britanic de lux, Harrods.

Despre vanităţi şi rivalităţi în modă ar putea scrie pagini întregi Janina Nectara (27 de ani) şi, de mai bine de trei ani, o şi face. Pentru publicaţia Fashion Wire Daily, condusă de Godfrey Deeny (editor-at-large la ziarul Le Figaro şi fost şef al biroului din Paris al Women’s Wear Daily), dar şi pentru propriul site, fashionavecpassion.com. În martie 2012, ,,Fashion avec Passion” a fost ales ,,Blog of the Week” de către veritabila ,,instituţie” britanică a luxului, magazinul londonez Harrods, marcând astfel prima reuşită notabilă a româncei în lumea bloggingului internaţional. ,,Ştiind ce standarde înalte au cei de la Harrods şi cât de drastic se face selecţia numelor cu care se asociază, e o mare onoare”, recunoaşte Janina, economist convertit la modă în urma unui curs de profil la Paris, dar care nu şi-a trădat până la capăt profesia iniţială: ,,Fashion avec Passion“ acoperă şi partea de business a industriei de modă, oferind adesea detalii financiare accesibile doar oamenilor din interior.

Aşa a şi început, de altfel, aventura ei online: doi prieteni bloggeri, Bryanboy şi Ingrid Chua Go, au împins-o de la spate să-şi facă propriul loc pe web, după ce toate detaliile de culise pe care le afla prin prisma jobului la Fashion Wire Daily îi câştigaseră porecla de ,,Oracolul de la Fashion Week”. Sau, aş adăuga eu, diva de la Fashion Week. La întâlnirea noastră, într-o cafenea şic din Bucureşti, Janina a venit îmbrăcată într-un costum alb, impecabil, cu balerini în picioare, deşi afară erau puţine grade Celsius. O dovadă clară că în viaţa de zi cu zi este tot atât de ,,glamour” precum în fotografiile în care a apărut pe site-urile Vogue UK, Vogue Brazilia, Vogue Rusia, Vogue Japonia sau pe site-ul celebrului blogger de street-style Scott Schuman (,,The Sartorialist”).

Odată aşezate la masă, şi-a răsturnat geanta Prada, scoţând la iveală un teanc imens de invitaţii la toate show-urile de modă care contează, de la Chanel la Louis Vuitton, Dior sau la extrem de exclusivistul tunisian Azzedine Alaïa, la ale cărui prezentări nu ajunge decât o mână de oameni din industrie, de regulă aleşi pe sprânceană. ,,Le-am adus pentru că sunt mulţi care spun că fac şi dreg lucruri, dar nu e nimic adevărat”, mi-a explicat ea. ,,Voiam să fie totul clar şi sigur”. Nu aveam niciun dubiu că Janina se învârte cu adevărat în prima ligă a modei (spre deosebire, într-adevăr, de mulţi care îşi arogă merite absolut nemeritate), ştiindu-i parcursul profesional, conexiunile în domeniu şi faptul că are, la rândul ei, aspiraţii de designer (în cele mai multe dintre fotografiile de street-style publicate de Vogue îşi poartă propriile creaţii). Ştiam că mai are, însă, o modestie şi un firesc al stilului pe care doar Parisul, în combinaţie cu un bun-simţ înnăscut, ţi-l poate şlefui.

Vezi aici cine sunt membrii promoției 2013 a Forbes România “30 sub 30” 

Vorbeşte dezinvolt despre viaţa în ,,front row” la care visează milioane de fete din lumea întreagă, dar recunoaşte, cu zâmbetul pe buze, că mamei ei i-ar plăcea s-o ştie într-o slujbă mai serioasă şi sigură. Cum ar fi un post într-o bancă. Râde cu poftă şi recunoaşte că într-o zi – curând – îşi doreşte să renunţe la viaţa în front row pentru una în backstage-ul propriilor prezentări. Ştie că va veni şi acel moment, dar până atunci are grijă ca toţi cei peste 70.000 de cititori lunari ai ,,dreptunghiurilor” ei creative – ,,Fashion avec Passion” şi ,,Fashion Wire Daily” – să fie conectaţi direct la Paris, Londra, Milano sau New York. Are agenda făcută pe zile şi ore şi valiza mereu pregătită, ceea ce o plasează automat în sfera globetrotterilor, alături de un alt personaj al listei Forbes ,,30 sub 30”: Răzvan Pascu (28 de ani).

RĂZVAN PASCU,28 de ani
RĂZVANPASCU.RO
Călător, blogger,antreprenor

Are un job de zi la ING Asigurări & Pensii, este cel mai citit blogger de călătorii din România, ţine discursuri pe teme de social media, turism sau dezvoltare personală şi conduce o agenţie de PR şi Marketing axată pe industria turismului şi a ospitalităţii.

Autointitulat „călător, blogger, antreprenor“, Răzvan lucrează din 2007 pentru divizia Asigurări & Pensii a ING, este cel mai citit blogger de călătorii din România, speaker al marilor companii pe teme de social media şi turism, consultant pentru companii aeriene şi agenţii de turism din ţară şi din străinătate şi, de la începutul acestui an, proprietarul unei agenţii româneşti de PR şi Marketing axată exclusiv pe industria turismului şi a ospitalităţii.

Totul a pornit în 2009, de la un simplu blog făcut din pasiune. „Călătoream mult şi îmi doream să-i ajut pe alţi călători cu sfaturi şi impresii“, îşi aminteşte el. Ceea ce a făcut diferenţa, construindu-i reputaţia de „călător de profesie“, a fost orientarea spre cititori. „M-am gândit că trebuie să fiu, în primul rând, util“, explică el. În viziunea lui, un blogger trebuie să scrie lucruri cât mai practice, să-şi respecte cititorii şi să-i surprindă, să împartă câştigurile cu ei prin concursuri şi promoţii şi, după ce şi-a creat un brand personal în online, să fie capabil să iasă cu el şi în offline. „Trebuie să tratezi blogul ca pe un business“, rezumă Răzvan. Să fii şi om de marketing, şi om de vânzări, şi redactor.

Vezi aici cine sunt membrii promoției 2013 a Forbes România “30 sub 30” 

În 2011, cu tot mai multe proiecte independente de gestionat, a avut impulsul de a renunţa la jobul din asigurări, însă a fost întors din drum. „Şefii mei mi-au dat posibilitatea să am un program flexibil, o poziţie de manager şi nişte clienţi Corporate foarte importanţi“, explică el. Cum reuşeşte să jongleze, totuşi, cu atâtea pălării în acelaşi timp? ,,Dacă ar fi să aleg o singură calitate a mea, aceasta ar fi eficienţa”, zâmbeşte el.  În ultima vreme a trebuit să o ducă la rang de artă, mai ales de când a intrat în peisaj şi propria sa agenţie de marketing şi PR pe domeniul turistic. ,,Acum încerc să accept doar lucrurile care merită cu adevărat”, explică el. ,,Nu vreau să devin un exclusivist, dar uneori trebuie să ştii să spui şi NU”.

Nu a putut însă să spună ,,nu” propunerilor de a vorbi în public care au început să curgă din 2010 încoace. Este chemat de companii mari pentru a le preda angajaţilor arta echilibrului între viaţa personală şi carieră, de universităţi sau asociaţii pentru a le povesti studenţilor cum pot avea succes şi, mai nou, de companii din domeniul turistic, pentru a vorbi despre tendinţele în Social Media la nivel mondial sau despre paşii necesari pentru a atinge popularitatea în online. Primul dintre aceşti paşi fiind cel pe care l-a urmat chiar el: stabilirea unui scop concret.
,,În ultimii ani am avut mereu câte un target în minte”, recunoaşte el. Şi-a dorit mai întâi să aibă cel mai citit blog de călătorii din România, iar de doi ani încoace îi reuşeşte. Şi-a dorit să treacă de la blogging la consultanţă în turism şi începe să-i reuşească şi acest lucru. Şi-a dorit un business în adevăratul sens al cuvântului şi a apărut agenţia de marketing şi PR. ,,Toate proiectele mele cu companii aeriene, birouri şi agenţii de turism foarte mari au început cu câte un simplu banner pe blog”, îşi aminteşte el. Au urmat infotripuri, mici proiecte de PR sau colaborări punctuale, iar acum a ajuns să organizeze chiar el evenimentele de anvergură. Mult peste targetul pe care şi-l setase iniţial.

,,Când mă gândesc la ultimii patru ani, îmi dau seama că este chiar mai mult decât am sperat”, zâmbeşte Răzvan, iar constatarea lui este, poate, cea mai frumoasă şi palpitantă concluzie pe care o poate trage vreodată orice tânăr care s-a avântat, cu talent, entuziasm şi un strop de nebunie într-un proiect care îi depăşea cu mult puterile: conştientizarea faptului că a făcut chiar mai mult decât se aştepta. O lecţie de viaţă despre care ar putea face cândva un film Andreea Borţun (22 de ani), punându-şi în scenă propria poveste.

ANDREEA BORŢUN 22 de ani
FESTIVALUL DE TEATRU IDEO IDEIS, Fondator

La vârsta de 15 ani, Andreea a pus bazele unui festival anual de teatru dedicat elevilor de liceu, împreună cu doi prieteni. Preşedintele de onoare este Marcel Iureş, iar în juriu se află nume precum Andi Vasluianu, Voicu Rădescu şi Marius Manole.

Vezi aici cine sunt membrii promoției 2013 a Forbes România “30 sub 30” 

Originară din Alexandria, Andreea organizează de la vârsta de 15 ani un festival de teatru pentru liceeni, Ideo Ideis, avându-l ca preşedinte de onoare pe Marcel Iureş, iar ca membri ai juriului pe Marius Manole, Andi Vasluianu, Ana Mărgineanu, Voicu Rădescu şi Adrian Titieni. Peste o mie de tineri au participat de şapte ani încoace la cursurile şi atelierele de actorie din cele zece zile de festival, iar din 2006 s-au adăugat seri speciale, în care „povestitori“ precum Aneta Bogdan sau Horia Roman Patapievici abordează subiecte de interes pentru tineri şi comentează filme celebre.

Totul a pornit de la o idee venită în tren, într-o vară dogoritoare în care inundaţiile lungiseră drumul Bacău-Bucureşti la peste 12 ore. Primul pas, neaşteptat de aplicat şi de concret pentru o adolescentă de 15 ani, a fost completarea unui proiect de finanţare găsit pe net, împreună cu doi prieteni. Le-a luat câteva luni, iar rezultatul a fost, îşi dă seama acum Andreea, departe de standardul ,,profi”. „Totuşi, cu acel proiect am făcut rost de primii noştri bani de finanţare“, îşi aminteşte ea. Totul s-a derulat empiric, fără să ştie ce înseamnă bugete, management sau strategie, dar având elanul vârstei şi, mai ales, mult entuziasm sincer. Căutând să atragă în jurul proiectului nume mari din domeniu, Andreea i-a trimis o prezentare lui Marcel Iureş, iar răspunsul a venit într-un context de-a dreptul cinematografic.

„Eram într-un microbuz rablagit cu destinaţia Alexandria, era o căldură cumplită, iar unii pasageri aveau şi găini şi raţe cu ei”, îşi aminteşte Andreea. În acel decor pitoresc, Marcel Iureş a sunat-o să-i spună că i-a citit prezentarea şi că l-a impresionat nespus ideea că nişte tineri vor să facă singuri un festival. „Ce paradox mai mare putea să fie: să ai 15 ani, să fii într-un microbuz ca vai de el, printre găini şi raţe, şi să te sune însuşi Marcel Iureş?“, râde Andreea. Între timp, marele actor a devenit preşedinte de onoare al festivalului, iar proiectul şi-a adăugat noi dimensiuni, inclusiv din sfera educaţiei alternative.

Viitor scenarist, Andreea se află acum la Berlin, pentru a studia câteva luni literatura, filozofia antică şi teoria de artă modernă într-un colegiu de arte liberale. În paralel cu festivalul propriu şi cu atelierele de scenaristică la care participă de ani de zile, a scris un scenariu de scurt-metraj – ,,Mr.Moonlight” – cu care a fost nominalizată (alături de echipa ei) la Robert Bosch Co-Production Prize 2013 şi, pentru a dovedi încă o dată cât de mică şi aglomerată e lumea creativilor români, lucrează la un scenariu de scurtmetraj (,,Battalion Amur”) cu regizorul Barna Némethi de la Griffon & Swans.

Vrea să schimbe statutul scenaristului şi militează pentru ca scenariul să fie acceptat ca formă publicabilă de literatură. ,,La noi scenaristul e privit ca un fel de meşter care face mobilă la comandă”, explică ea. ,,I se spune indirect că nu ştie suficient pentru a crea o operă finită, aşa că textul lui mai trece prin câteva zeci de mâini”. Practic, din momentul în care ai terminat un scenariu, cineva se află deja cu pixul deasupra lui, spre corectare. ,,Se consideră că textul tău e deja bolnav din momentul în care l-ai scris”, crede Andreea. Aspiră la o bursă Fulbright, deşi ştie că se acordă extrem de rar înainte de vârsta de 25 de ani, însă multe lucruri încetează a mai avea în ultima vreme praguri de vârstă. Propria ei poveste dovedeşte că singurul număr care contează este cel al orelor de muncă şi de pasiune investite într-un proiect. Restul sunt detalii rezolvabile.

În definitiv, moda, filmul, bloggingul şi toate domeniile superficiale şi cuceritoare care ne umplu vieţile de zi cu zi nu fac altceva decât să prezinte lucrurile mărunte ale existenţei printr-un dreptunghi plin de viziunea inedită a cuiva. Să aşeze lucruri văzute de mii de ori într-o lumină nouă şi să transforme chiar şi a mia reîntâlnire într-o ,,primă vedere”. Îmi vine în minte filmul Andreei, ,,Mr. Moonlight”, al cărui personaj principal, un bărbat între două vârste, crede că trăieşte într-o melodie a celor de la Beatles. Oricât de ciudat sau de banal, fiecare dintre noi poate deveni interesant în unghiul şi universul potrivit pentru el. ,,Tot farmecul stă în găsirea lucrurilor ieşite din comun la conjuncturile cele mai banale şi la oamenii cei mai normali”, zâmbeşte Andreea, cu înţelepciunea ei câştigată la doar 22 de ani.,,Pe lumea asta, poţi să fii sigur că nimeni nu duce, de fapt, o existenţă normală”.

Vezi aici cine sunt membrii promoției 2013 a Forbes România “30 sub 30”