Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Comentarii/Editoriale |
|

Arta vânzării din ușă-n ușă

Petre_Barbu.jpg
Fumam „ultima țigară”, în bucătărie, înainte de a pleca la muncă. Am auzit bătăi în ușă, cine o fi la ora asta?, doar mi-am plătit întreținerea! Mi-am stins țigara la robinet și am deschis ușa. Omul mi-a zâmbit sincer, în loc de „bună dimineața!” 

S-a prezentat cu o voce caldă și clară, este de la nu știu ce firmă… Atât de clar s-a prezentat încât n-am reținut nici numele și nici firma. Dar am înțeles întrebarea sa: „Ne puteți arătă dacă aveți în casă un pachet de cafea?” Sigur! Sigur că am cafea, cafea bună, cafeaua mea preferată, în sfârșit a căzut norocul și peste mine, am să câștig un premiu de la firma producătoare de cafea, era și timpul, de atâția ani beau această cafea, a venit momentul să fiu și eu recompensat, în calitate de consumator, pentru câte vânzări le-am făcut, uite că m-au găsit fără să particip la vreo tombolă, fără să complez vreun talon, am câștigat!

Am fugit la bucătărie și m-am întors cu pachetul de cafea, iată-l! Dar omul nici nu i-a aruncat vreo privire, s-a aplecat la geanta sa de voiaj burdușită la picioare și a scos o tigaie: „Pentru că aveți o cafea în casă, firma noastră vă face acest cadou!” Și îmi pune în brațe o tigaie. Mamăăă, tigaie Dry Cooker, e cam mică, nu-i ca cele pe care le prezintă Bahmuţeanu la televizor, dar e bună, nou-nouță, i-o dau lu’ soacră-mea!

Totuși, de ce omul nu este interesat de cafeau mea, doar i-am arătat-o? Nu apuc bine să respir, că mai primesc un cadou, extras din aceeași geantă burdușită: un aparat de masaj, nou nouț, scos ca din cutie! Mulțumesc! O să i-l dau lu’ soacră-mea, s-o dau gata! Și premiul meu de la producătorul de cafea?, îmi vine să-l întreb. Nu apuc. Calm, omul mai scoate o cutie din geanta sa fermecată, un aparat Kosmodisk, nou-nouț, tot cadou din partea firmei! Trei cadouri într-o dimineață, merită să trăiești în vremurile astea pline de cadouri, pe ăsta i-l dau lu’ socră-miu! Și premiul pentru cafea?

„Dacă ați fi comandat prin poștă aceste cadouri, ar fi trebuit să plătiți taxele poștale”, mă informează avizat omul. Da, de acord! îi dau dreptate. „Cam cât credeți că v-ar fi costat taxele poștale pentru a intra în posesia cadourilor noastre?” Bună întrebare! Păi, vreo 100 de lei, zic și eu stâjenit, ca un elev cu lecția neînvățată, parcă aș fi la „Prețul corect”. „Taxele sunt de 130 de lei, răspunde omul. Pentru a păstra aceste cadouri, vă rog să-mi achitați măcar această sumă.”

Rămân cu gura căscată și cu cele trei cadouri în brațe: 130 de lei! Ah, deci chestia cu pachetul de cafea a fost o momeală, am pus botul… Îmi fac rapid o socoteală: vin sărbătorile de primăvară, pe soacră-mea o aburesc, hai și pe socră-miu!, mă gândesc câți bani am în portofel, omul m-a prins în bani, aș fi ridicol să-i înapoiez cadourile, m-a vrăjit, m-a hipnotizat, am intrat în jocul său, m-a făcut din vorbe, asta e!, treacă de la mine, scot banii și-i plătesc „taxele poștale”.

„Vă mulțumim, la revedere!” Omul își pune geanta pe umăr și coboară repede la etajul de mai jos. Nici măcar un bon fiscal nu mi-a dat!

Așez cele trei cadouri pe masa din bucătărie. Pun ibricul la fiert. Merit o cafea. Ăsta da, vânzător! Instruit, politicos, câștigă și el o pâine! România s-a transformat de 23 de ani într-o țară de vânzători. Nu-i un lucru rău!

Comerțul înseamnă viață. Și viața noastră e ținută de acești vânzători care ne vrăjesc să ne scoată banii din buzunare și care ne vând exact ceea ce ne-au promis, fără să ne mintă, fără să ne tragă țepe. Vânzarea nu e știință, e artă, trebuie să ai talent de vânzător! Omul ăsta cu toate cadourile sale vinde cu talent, dar eu ce vând? Îmi vând acest text cititorilor „Forbes” despre un vânzător talentat.  

Mi-am aprins o țigară și am băut cafeaua mea preferată.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii