Cautare




, Contributor

ForbesLife |
|

Armoniile sticlei

În aceste timpuri ale producţiei de serie şi ale democratizării artei, există încă maeştri care perpetuează cu obstinaţie vechi tehnici meşteşugăreşti şi artizanale. Davide Salvadore este unul dintre aceştia. A petrecut ani mulţi prelucrând sticla şi îi cunoaşte toate misterele, toate formele şi culorile pe care le poate lua. Piesele sale, create pe insulele Murano, sunt cele mai frumoase pledoarii pentru acest material deopotrivă spectaculos şi fragil.
Davide Salvadore portrait

Italienii ştiu să-şi preţuiască tradiţiile.

Când vine vorba despre munca meşteşugarului, există în Peninsulă obsesia autenticităţii, a calităţii obţinute prin manufacturare, a perfecţiunii pe care doar veacuri întregi de exersare a diferitelor tehnici de prelucrare o pot aduce.

Lemnul, ceramica, pielea, aurul, nestematele, marmura – fiecare dintre aceste materii „ştie“ prea bine ce înseamnă geniul italian, cât de riguros lucrează acesta, ce travaliu ascunde în spatele său fiecare detaliu dăltuit, cusut, gravat, şlefuit.

Un meşteşug ca un rang nobiliar.

Când spunem sticlărie, atelierele italiene nu au avut şi nu au rival. Pe bucăţile de uscat din laguna veneţiană ce poartă numele Murano se află galeria şi studioul lui Davide Salvadore. Prima, numită MaMa Salvadore Murano, se află pe Fondamenta dei Vetrai, la numărul 113, în apropierea spectaculoasei Cometa di Vetro şi a Bisericii San Pietro Martire.

Treci pragul galeriei şi intri într-un univers de o surprinzătoare frumuseţe: instrumente muzicale de sticlă te învăluie în armonii… coloristice.

Aceste obiecte de un rafinament exotic îţi amintesc prin forma şi decoraţiunile lor de alăutele africane. Şi de zeci de motive şi simboluri desprinse din fabulosul basmelor.

Sunt mai mult de zece generații de când sticla este lucrată, mai bine zis înnobilată, în familia lui Davide. Primele nume cunoscute din lunga înșiruire de meșteri sticlari din acest clan sunt cele ale fraților Rosetto, strămoși materni ai lui Davide, care, pe la începuturile secolului al XVIII-lea, onorau comenzile nobilimii piemonteze.

Cu toată fragilitatea ei, sticla a constituit substanţa trainică a istoriei trăite în această familie. „În casă se vorbea despre sticlă mai tot timpul“, îmi spune Davide. „Deși am încercat să experimentez multe alte lucruri, sticla a exercitat o fascinație din ce în ce mai mare asupra mea.“

Îl întreb despre primele lui creații și îmi mărturisește că, deși și le amintește foarte bine pe fiecare în parte, nu le mai are și nu posedă nici imagini de-ale lor.

„Acele piese sunt cele grație cărora m-am dezvoltat. Din nefericire, creaţiile din anii de început s-au pierdut. La acea vreme nu obișnuiam să fotografiem lucrările pentru a le integra în cataloage, așa că au rămas foarte puține mărturii privitoare la începuturile mele.“ Recunosc, mi-ar fi plăcut să străbat istoria vizuală a lucrărilor sale, să compar preferințele cromatice, formele visate și create în diferite perioade, să înţeleg cum imaginaţia se transformă în destin.

Visul.

În primii ani ai carierei, Davide își dorea să devină maestru. Cu muncă, sacrificii şi mii de ore investite în perfecționarea tehnică, visul i s-a împlinit. Și-a făcut ucenicia în familie, cu unul dintre bunicii săi, după care, urmând modelul educației artistice clasice, care cere ca în anii de formare să studiezi cât mai multe tehnici, să experimentezi, să cunoști lumea, a început să lucreze în atelierul lui Alfredo Barbini.

A vrut să învețe de la cel mai bun artist specializat în sticla de Murano – Barbini era acela. „Tradiția înseamnă experiență, cercetare, tehnologie. Informația transmisă de-a lungul secolelor ne furnizează o cunoaștere bogată privitoare la tehnicile de lucru și la material în sine. De aceea, consider că tradiția este foarte importantă, dar trebuie să fii totodată atent să nu încremenești în ea.“

A continuat să studieze, rămânând mereu deschis și curios. Îl întreb despre influențe, despre artiștii din branşă pe care îi admiră și Davide îmi deschide un univers bogat, plin de culoare și viziuni dintre cele mai neașteptate.

„Dacă te referi la artiştii care au lucrat sau lucrează sticla, trebuie să-i menţionez pe Archimede Seguso, Alfredo Barbini, Pino Signoretto, Lino Tagliapietra, Bertil Vallien, Dale Chihuly.“ Lor le adaugă nume care vin din celelalte arte, maeştri de demult sau aproape contemporani: Dalì, Miró, Picasso, Degas, Henri Cartier-Bresson, Kandinsky, Jimi Hendrix, Miles Davis, Zawinul şi, bineînţeles, monştri sacri precum Michelangelo, Leonardo…

După perioada Barbini, Davide a lucrat cu alți maeștri, apoi a început să creeze mărgele prelucrate la flacără pentru shopul de bijuterii al mamei sale și pentru atelierul lui Yves Saint Laurent. A urmat, în 1987, deschiderea primului studio de creaţie, rod al unei colaborări, așa cum o spune și numele: Campagnol & Salvadore. Zece ani mai târziu a participat la organizarea unui centru cultural care să promoveze arta sticlăriei din insulele Murano.

CITEȘTE ȘI Okapi – Exotic, unic, impresionant

Destinaţie în mişcare.

Am ajuns la finele decadei ’90, când Davide şi-a dat seama că a atins acel grad de specializare în arta sa care îi permitea să renunţe la realizarea de sticlărie funcțională. De aici înainte se va dedica exclusiv esteticii fără scop practic, renunțând la valențele utilitare ale pieselor. Susţinută de impecabila precizie tehnică, fantezia lui Davide Salvadore nu mai poate fi subjugată de limite.

În 2012 îşi deschide propriul atelier, în care acum lucrează împreună cu cei doi fii ai săi, Marco și Mattia. Tradiția sticlăriei, a cărei istorie începe în insulele Murano la finalul secolului al XIII-lea, iar în familia lui Davide cu trei veacuri în urmă, se află pe mâini bune.

Îi cer artistului o definiţie a frumuseții. „E un concept abstract“, îmi răspunde Davide, mărturisindu-mi că pentru el marea provocare este tocmai aceea de a-i da concreteţe. „Totul poate deveni sursă de inspirație pentru mine. Nu trebuie decât să deschid ochii și inima. Poate fi un cuvânt, un peisaj, un gest, un obiect, culorile naturii – fiecare dintre acestea se poate transforma în idee, formă, proiect.“

Dacă la începuturile carierei sale îşi dorea să devină un maestru al sticlei, azi, deşi se declară mulţumit de tot ce a făcut, consideră că mai are multe de învăţat.

Cea mai mare realizare a mea este faptul că rămân eu însumi atât în ce privește munca mea cu sticla, cât şi în restul vieţii mele. Iar lucrul cel mai important pe care l-am învăţat este să nu mă gândesc niciodată că am ajuns la destinaţie.“

CITEȘTE ȘI Elefanții de sticlă din Swaziland

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii