Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Comentarii/Editoriale |
|

Anul caloriferului

Petre_Barbu.jpg
N-am băut niciodată coniac Unirea. Cred că am băut odată niște votcă Sankt Petersburg, dar nu mai țin minte gustul, tăria nu mi-a rămas nici pe limbă și nici pe creier.

În spotul „Președinte la contrazis”, pentru Unirea și Sankt Petersburg, am văzut pentru prima dată caloriferul pe care-l așteptam de atâta vreme în reclamele românești. E un calorifer de bucătărie românească de bloc, populară, modestă și curățică. Am avut un sentiment de solidaritate cu cei trei bărbați din spot, care discutau (și trăgeau la măsea) în bucătărie, pe taburete, lângă calorifer. Am empatizat cu băieții, cum se spune, acolo e și viața mea!

Dacă nu mă înșel, este primul calorifer românesc, de-al nostru, care apare într-o reclamă TV. E adevărat, apare într-un colț, în planul doi, dar e adevărat. Nu-i acoperit cu un șervet de bucătărie și nici nu-i „fardat” cum sunt atâtea lucruri care apar în reclamele noastre. Am înțeles: spotul, personajele, bucătăria, caloriferul, întregul decor sunt pe target. Realizatorii campaniei nu puteau să-i bage pe cheflii într-o bucătărie luxoasă și modernă, așa cum văd în tot felul de spoturi pentru diverse branduri de cașcaval, iaurt, untelemn, pate de ficat și alte alimente. Acele bucătării impecabile, mari cât o parcare din Cartierul Titan (trebuie să faci baie ca să intri în ele!), pline de aparate și plite moderne, îndeplinesc și o funcție „aspirațională”. Oamenii trebuie să-și dorească nu numai să mănânce salamul mult lăudat în reclamă, dar să ajungă să-l halească într-o astfel de bucătărie. Asta arată și funcția formativă a publicității, adică să-ți dorești mai mult, să lupți ca să ajungi într-o astfel de bucătărie! Pe mine mă lasă rece aceste bucătării. Mi se par atât de artificioase, cu personaje atât de false, care se bucură tâmp că savurează (sanchi!) niște pate de ficat sau ingrediente de ciorbiță, că-mi vine să… schimb canalul! Decoruri reci, bucătării lipsite de suflet, personaje de plastic, reclame de duzină.

De aceea îmi place acest spot pentru Unirea și Sankt Petersburg, pentru că are viață, pentru că are calorifer și, foarte important, are umor și căldură sufletească! Nu am pretenția ca toate bucătăriile din reclamele să semene cu cele din filmele lui Cristian Mungiu sau Cristi Puiu! Dar să aibă mai multă emoție și mai puțin „plastic”, să fie mai aproape de viața (de caloriferele) românilor și mai sărace în clișee.

Ei bine, în anul 2013, îmi doresc să trăiesc sănătos în bucătăria mea, lângă același calorifer. Asta înseamnă că sunt un fraier și un resemnat? Poate! Îmi mai doresc un singur lucru de la caloriferul meu: să fie cald și să nu se spargă, dracului, să intru la cheltuieli! Și îmi mai doresc ca vecinul de deasupra să aibă un calorifer în regulă, să nu mă inunde și să mă pună la alte cheltuieli. Și în anul 2013, cu toții să ne bucurăm de caloriferele noastre. Pentru că mai mulți români care au calorifere (calde) în casele lor înseamnă o viață mai bună pentru toți. Nu, nu am pretenția și nici ideea hilară ca 2013 să fie decretat „Anul Caloriferului”. (Cine știe ce tâmpenii îi vor mai trece prin cap guvernului condus de Victor Ponta?) Cred că simbolistica aceasta a caloriferului ar fi bună pentru speranțele noastre.

În 2013, să nu ne pierdem mințile, cumpătul și nervii într-o lume prinsă în ghearele crizei! Să nu ne pierdem caloriferul! Și după o zi de muncă, să ne întoarcem acasă, să ne încălzim mâinile, să ne punem la uscat mănușile și izmenele, știind că numai prin muncă putem să ieșim din criză. Apoi, lângă calorifer, cu un coniac sau cu un vin „la bord” am putea să facem planuri, să visăm la vremuri mai bune, la bucătării mai spațioase, la o viață mai luminoasă. Să nu ne pierdem speranța!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii