Cautare




, Contributor

Realizator al emisiunii „Orașul Vorbește”, la Radio România Cultural.

Lifestyle |
|

Anul ăsta…

Am, în fond, atâtea luni la dispoziție să-mi bifez obiectivele. Și, deși nimeni nu e mai departe ca mine, your absolute control freak, de ideea de a plonja într-o nouă etapă cu capul înainte, fără un plan, fără o schiță prealabilă, fie ea și tremurătoare, ei bine, la finalul anului următor se întâmplă rar să fii cel din lista de zece puncte pe care o ai lipită cu magneți pe frigider.
 aboneaza-te
Ioana Bâldea

E unul din motivele pentru care, braț la braț, sfârșitul de an și începutul de an vin la pachet cu seasonal affective disorder, SAD, sau, altfel spus, depresia de sezon. Felia aceasta de iarnă e cea în care nu reușim. Nu bifăm. Nu-i facem pe toți fericiți, nu rezistăm tentațiilor culinare, nu ne odihnim cât ar trebui, nu nimerim cadourile perfecte, nu executăm un slalom suficient de elegant de la rolul de musafir la cel de gazdă. Constatăm, cu bateriile aproape complet descărcate, că nu avem timp, bani și energie pentru tot ce e pe listă.

E motivul pentru care lista mea e scurtă.
Silfidă chiar, aș îndrăzni să spun.

  1. Aș vrea să beau mai puțină cafea.
  2. Aș vrea să mă stresez ceva mai puțin.
  3. Aș vrea să mă bucur de fiecare minut petrecut cu ai mei.

Cu primele două, mă îndoiesc sincer că aș avea șanse. Și cafeaua, și stresul par a fi markeri identitari, greu de editat din profilul meu, deși efectele încep să rânjească deloc prietenos. Punctul 3 însă îmi e vital. Cu ai mei aș vrea să mănânc mai multă înghețată, să râd mai mult, să pierd vremea, să mă rătăcesc pe străzi cu potențial de surpriză, să mă prăjesc la soare (da, cu cremă de protecție, era doar o expresie…), să pălăvrăgesc despre o mie și unu de nimicuri, să fac planuri, să îmi dau întâlniri, să-i enervez cu fricile mele nefondate, să ratez magistral un nou fel de mâncare și ei să spună nu, ah, nu, e foarte bun, mâncăm încet ca să-l savurăm, aș vrea să mergem la filme și să prăjiturim prin oraș(e) gurmande, să ne bălăcim la mare (să înghețăm nu aș prea vrea pe nicăieri, că sunt friguroasă), să vedem animale bizare, să fim tăcuți, fiecare în colțul lui, în vreo librărie, să fim împreună, să fim mai mult împreună.

Acum niște ani, l-am întrebat pe Andrew Solomon, autorul Demonului amiezii (da, cartea cu depresia, că tot vorbeam despre depresiile de sezon), de ce ne e atât de greu să definim familia în secolul XXI. „Cred că s-au întâmplat o mulțime de lucruri”, mi-a răspuns el.

„Mișcarea feministă a progresat, oamenii blocați în căsnicii nefericite pot acum să divorțeze mai ușor, sunt mai multe femei care lucrează, fapt care a dus la disoluția rolurilor tradiționale, din vremea când bărbatul aducea bani în casă și nu făcea nimic altceva, iar femeia se ocupa de copii și de gospodărie și nu făcea nimic altceva. Eu cred că disoluția asta e un lucru bun, rolurile tradiționale erau problematice și, în mod clar, plasau femeia într-o situație inechitabilă. Schimbarea nu e ușoară, însă. Trăim într-o epocă în care mulți părinți sunt recăsătoriți, există părinți vitregi, familii vitrege, tot felul de situații complexe cu privire la gen și la rasă, în România mai puțin, dar în restul lumii sunt multe familii gay. Există un clișeu, perpetuat, în America, pe felicitările de Sărbători, care spune că iubirea e cea care face o familie. Experiența mea, în urma studierii unui număr considerabil de situații, mă face să cred că iubirea nu face o familie. Iubirea e baza unei familii, de la iubire pornim, dar a avea o familie înseamnă să fii prezent, să i te dedici o parte importantă din timp, înseamnă să-i sprijini pe ceilalți când au nevoie, înseamnă flexibilitate, înseamnă să fii empatic. Iubirea e, prin urmare, un punct de plecare bun. Dar iluzia faptului că iubirea le va rezolva pe toate nu funcționează. Eu cred că familia e un concept complicat și că e nevoie de multe alte lucruri pentru ca acest concept să funcționeze.”

M-am gândit mult timp că, în multe situații, de aici vine și nefericirea. Din felicitarea de Crăciun. Din pozele de pe rețelele de socializare, cu zâmbete Colgate etalate la unison de un număr de oameni în pulovere asortate, fericiți sub același hashtag. Oamenii care îmi sunt importanți sunt cum nu se poate mai diferiți între ei. Fiecare e o lume mai complicată decât Pandora lui James Cameron. Avem momente geniale și desincronizări importante. Ne trezim la ore diferite. Suntem unul mai hachițos ca altul. La capitolele sport, frig și dulciuri nu suntem, pur și simplu, comparabili ca rezistență. Avem multe fotografii în care ne uităm fiecare în altă parte, poveștile noastre de Sărbători sunt amestecate și, una peste alta, suntem departe de clișeul instagramabil, deși cred că am putea etala un număr considerabil de pulovere asortate.

Cu riscul de a transforma acest text într-o dulcegărie (de sezon și ea), aș spune însă că ei, cei pentru care îmi e frică și cărora le sunt încă simpatică (în ciuda cafelei și a stresului, a faptului că-i cicălesc și că nu excelez culinar (e o listă… scurtă; rubrica mea are totuși un număr fix de semne), cei lângă și pentru care mă bucur mai mult ca pentru orice pe lume, sunt motivul meu de a fi. Așa cum sunt eu. Plină de hibe. Și deloc dispusă, pare-se, să remediez mai mult de trei puncte din multele mele vulnerabilități.

Ca și Solomon, care scrie despre însingurări, angoase, traume și, deloc în ultimul rând, despre curaj, nici eu nu cred că iubirea rezolvă tot. Teama de boli, de accidente, de conflicte, de înstrăinare și, în sfârșit, dincolo de teamă, realitățile acestor lucruri ne arată că noi și cei pe care-i iubim suntem vulnerabili, în ciuda scutului afectiv pe care am vrea să-l ridicăm în jurul nostru. Și totuși, umărul pe care te sprijini, mâna care se întinde spre a ta, zâmbetul care vine când ai nevoie de el, simpla prezență a celor care contează, chiar dacă ei sunt familie prin sânge, lege sau… iubire, pur și simplu, schimbă lumea. Mută stelele. Mișcă soarele. La modul dantesc.

Anul acesta mă bucur că suntem împreună. Imperfecți cum suntem. Nu cred că există fericire mai mare.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii