Epocă de deschidere fără precedent, Renașterea a adus schimbări și în ceea ce privește statutul femeii în lumea artei. Lavinia Fontana și Sofonisba Anguissola se numără printre pictorițele cele mai cunoscute de la mijlocul secolului al XVI-lea, cu câteva zeci de ani înainte ca Artemisia Gentileschi să devină cea dintâi femeie primită în Academia de Arte din Florența. Dacă Fontana a „furat” meserie de la tatăl ei, un artist bine cotat în acea perioadă, Anguissola a avut un destin aparte: a fost trimisă împreună cu sora ei, Elena (a avut cinci surori și un frate), să studieze pictura în atelierul maestrului Bernardino Campi din Cremona. Potrivit curatorilor casei de licitație Dorotheum, este prima situație documentată în care o femeie își face ucenicia în atelierul unui pictor pentru a urma o carieră artistică.
Încurajată de tatăl ei, Anguissola a mers apoi la Roma, unde, vreme de doi ani, a fost îndrumată de însuși Michelangelo. Pictorița a călătorit mult: la Milano l-a pictat pe Ducele de Alba; la Madrid și Genova a fost o perioadă portretista oficială a curților regale. A lucrat în special portrete, dar și tablouri cu temă religioasă, mai ales în partea a doua a vieții (s-a stins la 93 de ani) – din păcate multe nu s-au păstrat.
Anguissola a fost foarte apreciată la curtea Spaniei. Regina Elisabeta de Valois, a treia soție a lui Filip al II-lea, și ea portretistă amatoare, i-a fost o admiratoare și susținătoare devotată. După moartea soției, Filip al II-lea i-a oferit pictoriței o zestre de 12.000 de lire la nunta ei cu Don Francisco de Moncada.
La scurt timp după moartea primului soț, Anguissola l-a cunoscut pe mult mai tânărul nobil genovez Orazio Lomellino, căpitanul unui vas cu care pictorița călătorea spre Cremona. Cei doi s-au căsătorit la Pisa, în 1580, și au avut un mariaj lung și fericit. Cuplul s-a stabilit în Genova, unde familia Lomellino avea o casă mare, în care Anguissola a avut propriul atelier.
La moartea artistei, soțul și-a exprimat regretele într-un epitaf: „Soției mele, care s-a numărat printre femeile de seamă ale lumii pentru talentul de a portretiza bărbați. Îndurerat de pierderea marii lui iubiri, Orazio Lomellino aduce un modest omagiu unei femei extraordinare.”
Sofonisba Anguissola (1532 -1625) i-a influențat pe mulți alți artiști: „Portretul Elisabetei de Valois (cu zibelină)” este probabil tabloul ei cel mai copiat – printre alții și de Peter Paul Rubens. De la ea au învățat să picteze și surorile ei – Lucia, Anna Maria și Europa -, iar succesul de care s-a bucurat în epocă le-a încurajat și pe alte femei să aleagă o carieră în domeniul artelor.
Aproximativ 30 de tablouri semnate de Sofonisba Anguissola au rezistat trecerii timpului și sunt expuse în galerii din Bergamo, Budapesta, Napoli și Sienna, dar și în Galeria Uffizi din Florența, la Muzeul de Artă din Boston sau la Muzeul Prado din Madrid. Cel mai scump tablou semnat de Anguissola, „Portretul Arhiducesei Joanna de Austria”, s-a vândut în 2011, la o licItație a Casei Dorotheum, cu suma de 283.000 de euro.
Foto Profimedia, Dorotheum
