Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Topuri |
|

Andrei Țale: „O competiție de alergare, la fel ca și un business, e mai degrabă un efort de echipă”

Andrei Țale (29 de ani), Creative Direction la Swanio, aleargă. Atât cât îl țin mușchii și oasele, sufletul și ambiția. Aleargă bine, atât pe munte, în ultramaratoane, cât și în business.
076 30 sub 30_Andrei Tale

Forbes: De ce alergi?
Andrei Țale: Alergarea mi se pare cea mai simplă formă de mișcare și, probabil, că tocmai asta mă atrage, simplitatea procesului în sine. Faptul că nu depinzi de altceva în afară de corpul tău. Iar pe munte trebuie să îl folosești în totalitate.
De cele mai multe ori, nu caut motive când ies să alerg, dorința vine natural. Dar îmi place mult să explorez munții din creastă în creastă și jocul mental dintre dorința de a te opri și cea de a continua.

Forbes: Când ai descoperit alergarea?
Andrei Țale: „Legendele” familiei spun că am învățat să merg la 7 ani. Până atunci, alergam. Încă mi-au rămas semne „de bună purtare” de la căzăturile zilnice din copilărie.
În școală generală, părinții m-au trimis la atletism. Nu pentru că am avut o atracție specială pentru acest sport, dar cred că aveam prea multă energie și voiau să mi-o consum cumva.

Forbes: Când ți-ai descoperit vocația de antreprenor?
Andrei Țale: Cred că rădăcinile spiritului antreprenorial se văd de multe ori încă din copilărie. Din momentul în care schimbi păpușa veche de acasă pentru mașinuța roșie a colegului – pentru că tu ai patru surori și părinții au decis că au cumpărat deja prea multe jucării – până când negociezi prânzul tău cu cel al colegilor, care pare mai interesant.
În facultate, am ales să nu mă angajez și să încerc câteva asociații studențești care te pregăteau pentru viața de angajat/angajator. Am început să dezvolt un proiect nou și mi-a plăcut atât de mult, încât am rămas la decizia de a nu mă mai angaja. Cred că, odată ce intri în viața de antreprenoriat și vezi că ți se potrivește, e foarte greu să te mai angajezi vreodată la un job fulltime convențional.

30 SUB 30 FORBES – EDIȚIA 2018

Forbes: Există o legătură între alergare și antreprenoriat?
Andrei Țale: Amândouă sunt curse cu obstacole, cu momente neprevăzute. Ai nevoie să găsești constant pârghiile de motivare.
Treci prin tot felul de „ups and downs” și ești forțat de împrejurări să te adaptezi, să improvizezi și să-ți schimbi strategia.

În alergare, ca și în business, planul de cursă e util și e un început bun, dar bătălia se dă între cei suficient de flexibili, încât să jongleze cu planul în funcție de condițiile reale.
În ambele cazuri, muncești pentru un rezultat palpabil și energia oamenilor din jur e extrem de importantă. Îți da putere să mergi mai departe și să te bucuri, pe merit, de satisfacția unui rezultat bun.

AUDIENȚELE TELEVIZIUNILOR DE FILME ȘI SERIALE

Forbes: Cum ți-au schimbat competițiile de alergare montană de ultramaraton viziunea despre business?
Andrei Țale: Momentele petrecute în natură m-au ajutat să apreciez mai mult partea umană a business-ului. Nu mă consider om de business în adevăratul sens al cuvântului, nu mă ating emoțional discursurile pompoase de vânzări și nici nu urmez rețete de succes sau tipare.

Mai degrabă caut un proces natural, orientat către a-mi înțelege și ajuta clienții. E important să înțelegem că facem front comun pentru succesul proiectului și ne implicăm în proporție de 100%.
De aceea, și cu Swanio îmi propun să păstrez abordarea de studio în care facem ceea ce ne place și ne implicăm în proiecte în care punem pasiune. Apoi, alergarea, mai ales pe distanțe atât de lungi, m-a mai învățat să-mi gestionez mai eficient timpul.

AUDIENȚELE TELEVIZIUNILOR LA NIVEL URBAN

Forbes: De ce ultramaraton și nu probă de 100 de metri plat?
Andrei Țale: Mental, distracția pornește după ce începe să doară. Primii kilometri sunt adesea plictisitori din punct de vedere psihic, pentru că, teoretic, n-ai nicio presiune, dar au frumusețea lor și contează enorm în contabilitatea cursei. Trebuie să ai o doză de maturitate să conduci o mașină cu mulți CP la un ritm cât mai econom. Tentația e mare să apeși accelerația, așadar până și aici este nevoie de un control mental: mind over body.

De cele mai multe ori îmi împart traseul unei alergări lungi în diferite secțiuni mai mici și mă concentrez să le trec cu bine una după alta, nu mă gândesc deloc la finish. În plus, cred ultramaratonul disciplinează într-un mod care puține alte provocări o face.

Forbes: Cum caracterizezi mediul de afaceri din România format din oameni de până-n 30 de ani?

Andrei Țale: În jurul meu, în ultimii ani, mă bucur să văd afaceri făcute cu plăcere, din pasiune. Mă tem, însă, că nu e ceva general pentru toate domeniile de business.
De multe ori, la Swanio apreciem să lucrăm cu clienții din afară nu neapărat pentru bugetele mai ridicate, ci pentru că au un soi de bune maniere în afaceri, dacă le pot numi așa, pe care la clienții din România nu le întâlnim mereu. Mă refer la nivelul de înțelegere și respect pentru angajatul care are studii și experiență relevantă, la procesul de decizie, stil de lucru, modul de a da feedback și focusul pe eficiență.

Forbes: Dacă te-ai retrage în vârful unui munte, te-ai gândi să faci acolo o afacere?
Andrei Țale: Nu știu dacă m-aș retrage vreodată definitiv, cred că nici la bătrânețe. Depind de energia oamenilor. Dar frumusețile din zonele sălbatice de munte din România cred că trebuie văzute de cât mai multe persoane. Altfel, nu vom putea niciodată să respectăm ceva ce nu știm că există.

Urmăresc să fac un nou proiect ecoturistic în care am început să investesc și să-l construiesc în zona mea preferată din România, la peste 1.000 m altitudine. Îmi propun să aduc mai mulți oameni “urbani” pe munte într-un context în care să se poată și bucura de sport, alergare, drumeție, natură, dar și să învețe despre lucrurile care fac unică acestă zonă.
Sunt locurile unde simțim mai profund legătura cu identitatea noastră – prin relief, arhitectură, tradiții, structură morală. Și când ne îndreptăm mai mult atenția către acestea, așa cum au fost dintotdeauna, ne simțim acasă.

AUDIENȚELE TELEVIZIUNILOR DE ȘTIRI

Forbes: Te gândești să emigrezi?
Andrei Țale: Da, dar numai temporar. Pentru că îmi dau seama că nu avem cel mai propice context economic și cel mai favorabil sistem. Este trist că, în jurul meu, cel puțin jumătate dintre cei cu care lucrez au decis să plece, dar poate este un lucru bun să te dezvolți și să aduci knowhow înapoi. Dacă se mai întorc.

De multe ori, ai momente în care îți pierzi motivația de a lucra în România pentru că simți că vâslești împotrivă vântului. Dar alergarea prin munții noștri îmi aduce mereu aminte de ce sunt încă aici. Și tot acolo îmi găsesc și motivația.

Forbes: Alergătorul este întotdeauna singur? Dar antreprenorul, poate să fie singur sau într-o echipă?

Andrei Țale: Alergarea este doar în aparență un sport individual. Poate ne antrenăm singuri de cele mai multe ori, dar la fel ca în business, ne mișcăm și învățam alături de ceilalți. Modelăm exemple. În plus, alergătorii au mereu echipe de suport, au prieteni care-i încurajează pe traseu, coechipieri care îi ajută cu detalii logistice, parteneri care cred în ei și îi susțin, oameni dragi cu care împart bucuria finishului și care îi scot la berea “de recuperare” … Așa încât, o competiție de alergare, la fel ca și un business, e mai degrabă un efort de echipă.

(11 aprilie 2018, București)

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii