Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Andreea Buzdugan – croiala unui pasionat de sailing

Andreea a practicat avocatura timp de șapte ani. Apoi, odată cu venirea crizei, a ales să schimbe peisajul, începând propriul business de creație vestimentară. De la acel moment și până la regata Rolex au trecut doar un curs, câteva experiențe formatoare și o pasiune despre care spune că este „iubire adevărată”.  
IMGP8914

Deea, așa cum o cunoaște toată lumea, zâmbește mult, iar atunci când nu o face transmite entuziasm și energie prin poveștile pe care le are de împărtășit. Iahtingul este direct răspunzător pentru felul în care ea se bucură, care i-a devenit prieten în 2006, când a urmat singura școală de sailing din România, de la acel moment. Prietenia s-a reînnodat după un curs de regăsire a puterii interioare, pentru care nu avea așteptări prea mari.

Cine este Andreea de fapt? A fost una dintre întrebările pe care le-a primit la acel curs. A descoperit diferența dintre a gândi pozitiv și constructiv, dar și despre natura gândurilor noastre:

„Gândurile sunt precum niște bărci pe mare. Pentru a ne ajuta pe noi înșine avem nevoie să nu urcăm în barcă, trebuie să lăsăm gândurile să treacă, să nu ne atașăm de gândul respectiv, pentru că s-a dovedit științific că există doar 3 secunde în care putem schimba direcția gândurilor noastre” își amintește Deea.

Acel curs i-a oferit traiectoria de care avea nevoie, drept urmare s-a întors către iahting.

„Când am terminat școala, ani de zile n-am avut legătură cu nimic, nu exista nicio competiție. Până în 2013, când am fost invitată de unul dintre colegii de la școală la un eveniment pentru un club de skipperi.”

A regăsit acolo o parte dintre oamenii pe care i-a întâlnit în timpul școlii de sailing, după care a urmat o vară pe mare și următoarea propunere: „Deea, hai la competiție!”

„Cel mai frumos lucru în iahting este să stai la cârmă, cu vântul-n păr.”

Deși la acel moment nu credea că timpul său se poate împărți și la o barcă, mai ales la o regată, care implică o deplasare de câteva zile, invitația s-a reînnoit un an mai târziu. În 2014 a confirmat participarea la o competiție de sailing: „A fost un experiment pentru noi deoarece, cu excepția a doi saileri, toți eram începători. Însă a fost un eveniment prielnic de sărbătoare, iar la întoarcere le spuneam tuturor că mi-ar plăcea să avem și noi un echipaj.”

Multe fragmente din viața Andreei au fost legate de curaj. A îndrăznit să-și înceapă afacerea personală atunci când majoritatea oamenilor vorbeau despre criza financiară, a început școala de sailing atunci când, în România, nu exista un teren prea fertil pentru acest sport, și-a dorit un echipaj și l-a primit. La trei zile după întoarcerea de la concurs, a primit un telefon și o altă propunere: „Nu vrei să faci parte din echipaj?”

Andreea Buzdugan

 

De atunci, săptămânile Andreei se derulează sub alți parametri. „Vara asta cred că am stat doar patru weekenduri în București. Restul timpului l-am petrecut pe mare și la competiții. Este incredibil cum te poate motiva ceva ce îți place cu adevărat. De miercuri după amiază energia mea crește, joia mut munții din loc fiindcă știu că vineri trebuie să plec. Sunt un alt om acolo.”

Deciziile corecte

În 2017 a bifat o altă provocare: competiția Rolex Middle Sea Race, una dintre cele mai faimoase regate, un „must do” dintr-un bucket list al unui pasionat de sailing. Ediția cu numărul 37 le-a oferit concurenților și una dintre cele mai mari furtuni din ultimii ani: doar 15 bărci au terminat cursa, din 100, experimentând pe alocuri și 45 de noduri (peste 80 de km/h).

Când echipajul Andreei a ajuns la mal, erau deja 30 de bărci retrase din cursă, iar la finalul zilei se adunaseră 50 în total. Aflu astfel că în iahting se pune accent, în primul rând, pe siguranță. Are prioritate în fața competiției, veliștii putând abandona cursa pentru a ajuta un echipaj în pericol.

Povestind despre regata Rolex, Andreea se portretizează într-o femeie puternică, încrezătoare și fidelă conceptului „acum ori niciodată”, ceea ce i-a adus în dosarul personal o experiență must-have.

M-am decis că vreau să merg și totul s-a legat fără să depun eforturi uriașe, fără să bat din ușă în ușă. Am bătut o dată și s-a deschis. M-am înscris pe listă, iar trei zile mai târziu am primit răspunsul. Însă eu am făcut acest lucru neavând așteptări și gândindu-mă că probabil nu o să-mi scrie nimeni. Atunci aș fi fost nevoită să iau persoană cu persoană, să văd ce barci sunt înscrise și să le scriu ca aș vrea să particip.”

Să nu visezi fără să nu ai un scop, astfel s-ar traduce atitudinea pe care Andreea o păstrează aproape. Ajungând și la subiectul planuri de viitor, îmi mărturisește că își dorește încă o dată să participe la Rolex, alături de sora acestei competiții: Rolex Sydney Hobart. Aceste întoarceri, îmi spune ea, „trădează” pasiunea pentru mare și sailing:

Chiar dacă îți este rău, însă tu ai în sânge acest sport, te întorci! Am un coleg căruia i-a fost rău, aproape la fiecare regată, 5 ani de zile. Dar a revenit de fiecare dată. Nu a renunțat, iar azi este din ce în ce mai bun pe ceea ce face.”

I se luminează chipul atunci când vorbește despre pasiunea sa, întrerupând conversația noastră cu zâmbete și câte un filmuleț de pe mare. Vuiește totul, barca se scaldă în apă, frânghiile îi țin pe participanți în siguranță, ceea ce mă face să o întreb ce a învățat despre ea din aceste întâlniri cu marea.

„În primul rând, am venit cu dorința arzătoare de a mă întoarce și nu doar pentru că nu am terminat cursa, ci și pentru că a fost minunat. Apoi s-a accentuat mai mult credința că pe mare nu ai absolut nicio garanție referitor la vreme și la ce s-ar putea întâmpla și că este important să fii pregătit psihic pentru că fizicul îl urmează.

Mi s-a confirmat încă o dată că acest sport este pentru toată lumea, că nu există nici urmă de diferențiere culturală, socială, religioasă, de vârstă sau cel puțin eu nu am simțit-o. Am învățat despre mine că reușesc să mă mobilizez. Aceasta a fost prima cursă în care am stat pe apă mai mult de 24 de ore și chiar eram curioasă să văd dacă o să rezist. Nu a durat trei zile, cât ne așteptam, dar deja e un plus față de ce am făcut până acum.”

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii