Cautare




, Contributor

Forbes Kids |
|

Analia Selis: “Pe scenă mă bucur, acasă sunt fericită”

Scena e fantastică, dar timpul petrecut cu copiii o umple de emoții frumoase. Este cântăreață, simte muzica și se bucură zilnic de ceea ce face, dar acasă lângă ai ei este cea mai fericită. Cântă pe ritmuri de tango, cel mai bun lucru care i s-a întâmplat în ultimii ani, dar cu Tiago și Noa, cei doi copii ai ei, „danseză“ cel mai bine.  Pe scenă transmite emoție, acasă, iubire. Ca într-un tango veritabil, Analia Selis, cântăreața de origine argentiniană, conectează armonios viața de familie și cariera de artist și trăiește clipa ca o milonga.
analia 2018.06.02-Peles-054_1

O știam de la televizor – caldă, expresivă și talentată. Am întâlnit-o și am avut impresia că o cunoșteam de o viață. Am povestit despre muzică, scenă, copii și timp de calitate petrecut împreună cu cei dragi. Despre redescoperire și talent înnăscut. Despre viață. Și am aflat că fericirea vine din pasiuni și succesul, din autenticitate. Și că atâta timp cât te dedici și iubești, poți îmbina frumos cariera și împlinirea profesională cu sentimentele profunde trăite în familie.

Cum e viața cu 2 copii?

Minunată. Sunt norocoasă că sunt foarte apropiați ca vârstă. Mulți prieteni ne-au spus că suntem curajoși, între ei fiind diferență de doar 1 an, însă eu cred că cei care o iau de la capăt după mai mulți ani sunt cei plini de îndrăzneală. La mine, totul a fost o continuare – oricum nu dormeam noaptea,  așa că am continuat în același ritm. Și a fost bine, dar am avut ajutor, o minune de bonă, binecuvântarea mea. E și acum parte din familie, chiar dacă grija copiilor a preluat-o mama mea.

Ești o mamă foarte implicată în creșterea copiilor…

Da. E cea mai importantă misiune a mea. M-am dedicat exclusiv lor cât au fost foarte mici. După 2 ani, puțin câte puțin mi-a încolțit ideea de a mă întoarce pe scenă. Nu era o urgență,  dar era o necesitate a mea sufletească și psihică. Mi-a lipsit foarte mult și, oricum, dacă eu sunt bine și echilibrată, și ei sunt bine.

V-au moștenit cei mici talentul?

Încerc să fiu cât se poate de obiectivă, dar pot spune că da, amândoi sunt foarte talentați. Tiago e încă mic, are 6 ani, face pian și din toamnă va fi elev la școala de muzică „George Enescu“, unde își dorește să studieze și violoncel. Noa, în schimb, (7 ani) are un talent fantastic. De 2 ani este cu instrumentele în brațe și ne sperie uneori cât este de talentată. Când avea aproape 3 ani, ne-a spus hotărât că ea vrea să cânte la violoncel. A primit cel mai mic violoncel – cadou de la nașul ei – și de atunci sunt nedespărțiți.

Cum îi susțineți în pasiunea și talentul lor?

Au cerut amândoi să facă muzică. Noi nu am făcut absolut nimic, decât să fim muzicieni și să îi înconjurăm de muzică. Ascultă zilnic cum tatăl lor studiază violoncel, cum eu fac vocalize, cum repet alături de pianiști. Săptămâna trecută am avut la noi acasă un pianist din Argentina, alături de care am început o colaborare. A fost o săptămână de tango la noi acasă, de dimineață până seara. Ei știu că mama e cântăreață de tango.

Iar Noa, pur și simplu simte muzica. Dovedește un talent foarte mare, are o independență între dreapta și stânga fantastică și are muzica în ea. Merge la școala „George Enescu“ și îi place teoria muzicală. Ea este deja un mic muzician. Nu o împingem și nu o forțăm, dar ea a ajuns la un nivel când are nevoie să studieze zilnic și încercăm să găsim un mod de a o îndruma fără să o stresăm că trebuie să studieze. Asta va fi pentru noi cea mai mare provocare – proiectul cel mai ambițios – ca ea să cânte la violoncel fără să-și dea seama că studiază. Doar de plăcere!

Și tu cânți cu multă plăcere și mai mult ca sigur ești inspirația lor!

Scena e fantastică! Dacă aș da timpul înapoi nu aș schimba nimic, cu toate că uneori nu e ușor. Eu m-am născut cântăreață și mă bucur zilnic de ceea ce fac. Iar întâlnirea cu tango-ul a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în ultimii ani. A sosit în drumul meu pentru că eu căutam ceva al meu. După nașterea celui de-al doilea copil am vrut să mă întorc acolo de unde am rămas și nu m-am mai regăsit în muzica comercială. Dintr-o întâmplare, a sosit tango-ul în viața mea. Este drumul meu. L-am chemat! Nu știu dacă a fost noroc, dar este minunat, autentic, știu să îl fac, îmi e în sânge și pot să transmit mai departe ceva care e în mine, ceva ce eu iubesc și pe care vreau să-l împart cu publicul. E cheia succesului meu.

Și cheia succesului în relația cu cei mici care este?

Comunicarea și încrederea totală. Vorbesc foarte mult cu ei, îmi place să îi ascult – și dacă au dreptate – le dau dreptate. Cred în ceea ce zic și tot timpul i-am încurajat să ne spună adevărul, oricare ar fi el. Pentru că adevărul e bun! Și supărarea vine când nu e adevărul. Și dacă adevărul e foarte urât, oricum, nu ne supărăm. Mulți părinți nu își ascultă copilul. Eu i-am ascultat foarte mult pe ei și le-am făcut dreptate când a fost nevoie și așa am creat o mare legătură între noi. În relația noastră nu există comparații și este mereu loc pentru încurajări.

Cum vă petreceți timpul când sunteți împreună?

Ne distrăm, ieșim la fotbal – copiilor le place mult fotbalul – și jucăm deseori jocuri de masă. Ne place să mâncăm împreună – Răzvan fiind cel care ne gătește. Iarna mergem des la munte, schiem și ne bucurăm de timpul petrecut împreună. Vara mergem la mare, în 2 Mai. Avem acolo o bunicuță de vară care ne așteaptă în fiecare sezon și ne bucurăm de liniște și oameni frumoși.  Pentru noi nu există mare decât la
2 Mai. Și tot vara mergem și în Spania, la surorile mele.

Îți pare copilăria lor mai puțin liberă și jucăușă decât a noastră?

Cu tot internetul și gadgeturile care-i înconjoară, cred că au o copilărie mai sănătoasă și mai frumoasă. Și asta în primul rând datorită mediului din familie. Noi am fost crescuți într-un stil rece și ușor umilitor, plin de „nu ți-e rușine“ și cu tendința de a ne compara cu ceilalți. Am fost niște copii destul de singuri, destul de fricoși, ne-au creat nesiguranță. Am fost copii foarte mici, crescuți de părinți foarte mari și foarte buni. În sensul ăsta, copiii noștri sunt mult mai fericiți. Primesc de la noi toată încrederea, toată susținerea și tot respectul. Și simt un val de părinți care se comportă așa, și e minunat, chiar dacă e greu. Pentru că noi, părinții care am crescut așa, trebuie să ne aliniem la tot ce înseamnă o educație sănătoasă și să ne luptăm cu noi înșine. Nu ne iese mereu. Însă copiii noștri de asta au nevoie și cred că doar așa vor crește frumos! Și chiar dacă accesul la telefoane și tablete este foarte facil la copiii de azi, îi putem îndruma să aprecieze jocul și bucuriile din lucruri mărunte ca să fie fericiți.

Unde te putem asculta?

Am două proiecte de suflet în derulare, care mă împlinesc pe plan muzical. Unul,  împreună cu Răzvan- ArgEnTango – și altul în care cânt tango simfonic și colaborez cu Filarmonici din țară și duc mai departe ritmul de tango.

Din 2015 merg în toată lumea cu cele două proiecte, inclusiv în Argentina. Pe 13 iulie voi cânta la un festival în Brașov melodii de-ale Mariei Tănase. Acum studiez, sunt 6 piese pretențioase, este o provocare pentru mine. Și mie îmi plac provocările.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii