Cautare




, Contributor

Orologerie de lux |
|

Amintirile unui colecționar de ceasuri Cartier

George Cramer scrie pentru Quill & Pad și pentru alte site-uri dedicate ceasurilor, dar și pentru blogul său, troisanneaux.com. Articolele lui vorbesc aproape fără excepție despre o singură pasiune: Cartier. Iubește de-o viață ceasurile acestui brand și știe totul despre istoria lor. Pentru a-și achiziționa modelele dorite a făcut sacrificii care multora li se vor părea nerezonabile. Dar ce-ar fi pasiunea dacă nu ar exista excese?! În cele ce urmează, George realizează o foarte scurtă și dură radiografie a pieței orologere de lux și aduce un elogiu Casei Cartier, așa cum ne așteptam de la unul dintre cei mai înflăcărați admiratori ai ei.
B0000398

Eşti un foarte bun cunoscător al industriei ceasurilor; care este perspectiva ta asupra pieţei orologere de azi?

Din punct de vedere creativ, situația mi se pare destul de tristă. Multe branduri aleg calea sigură, merg pe un drum bătut; cópii nerușinate ale unor ceasuri faimoase și de succes precum Royal Oak și Nautilus (amândouă create de Gérald Genta) sunt prezentate de alte mărci celebre. Pentru a înrăutăți lucrurile, unele bloguri cunoscute de orologerie nu prea își fac curaj pentru a exprima o părere cinstită asupra acestui fapt, ba chiar promovează copiile drept o bună alegere.

În industrie, toată lumea te știe drept un mare iubitor al mărcii Cartier. Când ai devenit interesat de ea? Ce anume ți-a atras atenția asupra acestor ceasuri la început?

Primul meu ceas adevărat a fost un Santos de oțel, pe care l-am cumpărat în 1980, la doi ani după lansarea lui. Dealerul mi-a explicat că este inspirat de modelul Santos Dumont, pe care Louis Cartier îl crease în 1904 pentru aviatorul Alberto Santos-Dumont, un bun prieten al său. Povestea ceasului m-a impresionat foarte mult și am început să urmăresc cu atenție brandul, descoperind multe alte istorii interesante.

Fiecare dintre modelele Cartier de referință are o astfel de poveste. Care este favorita ta?

Fără îndoială, cea a modelului Crash, inspirat de un Baignoire complet deformat, reparat după ce trecuse printr-un accident de mașină. E o poveste unică, la fel cum este și forma modelului. Crash se află pe locul al doilea în preferințele mele privitoare la ceasurile Cartier; din nefericire, nu am un astfel de model.

Care este atunci modelul tău favorit și de ce?

Santos din oțel și aur! Așa cum am spus, Santos este primul ceas Cartier pe care mi l-am cumpărat și, în ciuda faptului că este modelul cu prețul cel mai mic dintre toate cele pe care le am, îl port cel mai mult. Dar cel pe care îl port acum este mai nou, din 2005. Nu există niciun ceas în care aurul și oțelul să se combine mai frumos. Liniile Santos și Santos Dumont au, în integralitate, un caracter foarte puternic și masculin.

Cât de des călătorești și cât de important este pentru tine să-ți menții o perspectivă globală asupra industriei orologere?

O dată pe an vizitez unu-două mari orașe din Asia și, la câteva luni, o metropolă europeană. Atunci când vine vorba despre lux, Asia e o lume diferită; îmi place să-i văd pe oamenii de acolo purtându-și ceasurile și bijuteriile exclusiviste în public, la terasă sau chiar la metrou. În Europa, oamenii sunt mult mai rezervați, din pricina felului diferit în care ne raportăm la comunitate. Ca om care scrie despre ceasuri, este important să văd cum își poartă oamenii obiectele de lux (ceasurile și bijuteriile).

Cum ai defini esența filosofiei Cartier? Ce anume a ajutat-o să străbată deceniile?

După mine, Cartier înseamnă încă de la 1900 Stil, Artă și Design. Este unul dintre foarte puținele branduri care știu să-și valorifice cum trebuie istoria. Creațiile lor nu se demodează niciodată pentru că se reinventează continuu, sunt restilizate, iar asta s-a întâmplat încă dintru început. Varietatea de forme ale carcasei este unul dintre lucrurile care individualizează marca. Se adaugă toate realizările Cartier de după 2008 în materie de dezvoltare a mecanismelor, lucruri pur și simplu uimitoare.

Care este boutique-ul tău Cartier preferat din întreaga lume?

Boutique-ul din 1981 Heritage, din Hong Kong. Personalul de acolo este foarte motivat și bine informat, gama de produse este imensă, impresionantă. Nu există acea presiune a vânzărilor.

Care dintre târgurile de ceasuri îți place cel mai mult?

Salon International de la Haute Horlogerie, de la Geneva, deoarece acolo vine și brandul Cartier (parte a companiei Richemont). Îmi place și mai mult acum, de când la Salon participă destul de multe mărci independente. Dar trebuie să adaug că eu scriu numai despre Cartier; e brandul pe care-l cunosc prea bine și despre care pot spune mai multe decât să reproduc conținutul comunicatelor de presă.

Dar ești și un bun cunoscător al brandurilor independente. Care sunt cei mai interesanți orologeri din această zonă, în ale căror creații chiar merită investit, în opinia ta?

Mulțumesc pentru apreciere. Totuși, eu am scris doar câteva articole despre independenți, așa că nu mă pot erija într-un cunoscător în materie. Dar aș zice că Vianney Halter, F.P. Journe, Kari Voutilainen, Ressence, David Candoux, frații Grönefeld sunt orologerii în ale căror creații am încredere să investesc.

Când examinezi un model realizat de un creator independent, care sunt caracteristicile pe care le cauți?

Creativitatea și finisajele. Nu sunt dintre cei care așteaptă, să zicem, următorul model cu două arătătoare centrale și secundă periferică la 6. Admir foarte mult faptul că independenții își realizează propriile calibre, dar, în ce mă privește, acest lucru nu constituie lucrul decisiv atunci când îmi place un ceas. Un model realizat de un brand independent trebuie să fie unic, iar, în acest sens, Vianney Halter este un maestru în ce privește carcasele și mecanismele; totodată, Benoît Mintiens de la Ressence mi se pare un orologer unic datorită modalității spectaculoase de citire a timpului pe care o propune, utilizând calibre ETA modificate.

Ca jurnalist, ești mulțumit de relația cu brandurile de ceasuri?

Sunt foarte mulțumit de ea, în general, și mai ales în ultimii zece ani, de când brandurile sunt foarte deschise în ce privește informațiile și vizitele la manufacturile lor.

Deseori, colecționarii urmăresc un anumit ceas; unii dintre ei fac lucruri extravagante pentru a obține modelul dorit. Care este cea mai excentrică astfel de poveste pe care o știi?

Felul în care am dobândit ceasul meu Pasha, cu mai bine de 30 de ani în urmă, este amuzant și a fost redat și în cartea The Watch, de Gene Stone şi Stephen Pulvirent. Când mi l-am cumpărat din boutique-ul Cartier din Zürich, eram încă destul de tânăr; mi-am cheltuit toţi banii pe el. Dar mai era acolo şi o brăţară Figaro, nemaipomenită, care mă tenta și cu care ceasul s-ar fi asortat foarte bine. Peste un an, eram pregătit să iau o hotărâre în privinţa asta, dar brăţara se vânduse. Asta se întâmpla în 1987, aşa că nu aveam nici internet şi nici e-mail. După o groază de telefoane date la diferite boutique-uri, am aflat că brățara nu mai era disponibilă nicăieri în Europa, nici măcar la Paris sau la Londra, dar magazinul Cartier din Miami a depistat una pentru mine. Aşa că trebuia să acţionez rapid, de vreme ce era probabil una dintre ultimele rămase. Mi-am vândut maşina ca să am bani să o cumpăr şi mi-am luat bilet de avion pentru Miami. După aceea, la un pahar de şampanie, celebrând momentul, i-am spus doamnei de la vânzări că era, probabil, cea mai frumoasă vacanţă a mea din ultima vreme. Acum, după 30 de ani, încă îmi place mult să port acest ceas.

Mai ai şi alte istorii de acest fel?

La începutul anilor ʼ90 am văzut pe internet o piesă unică într-un magazin din Hong Kong pe care nu o știam. M-am îndrăgostit de ea pe loc. M-am temut atât de tare că se va vinde, că am transferat imediat întreaga sumă necesară şi mi-am luat bilet pentru Hong Kong ca să intru în posesia ceasului. Când m-am întors la Paris, am mers la Cartier, unde s-a dovedit că nu era vorba despre o piesă unică, ci despre o comandă personalizată, în doar șapte exemplare. Rămâne un ceas cool, datorită numeralelor sale roșii indescifrabile, în arabă.

Care a fost primul tău ceas?

Un Tissot de oțel, pe care l-am primit de la părinții mei la majorat. Avea un cadran cu 24 de ore, lucru care îl individualiza în raport cu ceasurile prietenilor mei.

Care este cea mai recentă achiziție a ta și cum ai ales-o?

Este un Patek Philippe Calatrava, din colecția curentă. De fapt, nu sunt chiar așa de interesat de Patek Philippe, de modelele Nautilus sau Aquanaut, dar Calatrava este, încă de la lansare, modelul de referință, o sursă de inspirație pentru alte branduri; e piesa pe care merită să o ai.

Cum se transformă pasionatul de ceasuri într-un colecționar autentic?

Ai nevoie de răbdare și de multă documentare. Sunt necesari ani întregi pentru a-ți forma „un gust al tău” și iarăși ani pentru a afla ce se întâmplă și ce s-a întâmplat în lumea ceasurilor. Trebuie să încerci să te specializezi într-un anume stil și să nu urmărești neapărat marile nume, cărora le fac publicitate blogurile și influencer-ii. De regulă, ceasurile nu sunt tocmai o investiție bună. Ca atare, cumpără ce-ți place realmente.

Ce le-ai spune celor de la Cartier de pe poziția ta de colecționar dedicat?

Nu produceți prea mult! Ceasurile sunt obiecte de lux, iar luxul trebuie să rămână exclusivist. Magazinele fără taxe, din aeroporturi, pline de ceasuri Cartier nu-ți transmit acest sentiment special al exclusivității.

 

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii