La o cafea cu aromă de București
L-am întâlnit pe arhitectul Alexandre Negoesco recent, la Bienala Națională de Arhitectură, alături de colegii români care însuflețeau secțiunea de design interior. A susținut acolo o conferință cu titlu incitant: Studiu de caz: Cabinetul Negoesco. De la apartamentele Carolinei de Monaco la iahtul lui Dinu Patriciu. Alăturarea de nume nu este deloc întâmplătoare: arhitectul Negoesco a lucrat pentru acești clienți. Și lista clienților săi conține multe nume faimoase din diverse țări ale lumii, dar discreția este unul din lucrurile-cheie pe care un arhitect trebuie să le stăpânească. Așa că, oricât aș vrea să-mi presar articolul cu mici picanterii, discuția se mută diplomatic spre alte subiecte. Desigur, vorbim despre parcursul profesional…
Aflu astfel că proiectele sale s-au concretizat în Franța, Elveția, Statele Unite ale Americii, Italia, Anglia, Arhipelagul Caraibilor… Case, vile, chalet-uri, amenajări interioare, reamenajări de teatre, bănci și multe altele îi poartă amprenta talentului. Cât despre titlul conferinței sale de la București, mi-a precizat că nu este o trimitere la clienți mai mult sau mai puțin iluștri, ci este mai degrabă povestea evoluției cabinetului său de arhitectură de la Paris, plastic denumită „traversarea unui deșert”, alături de soția și partenerul profesional, Cristina Mănciulescu-Negoesco.
Arhitectul psiholog, un nou concept?
Desigur, nu pot să trec ușor peste numele clienților care l-au solicitat pe interlocutorul meu să le decoreze casele sau să le imagineze întregul proiect al locuinței. Nu am aflat, cum spuneam, mare lucru, dar am notat ceva la care nu mă gândisem până atunci, că arhitectura de interior este strict legată de intimitatea clientului. De fapt, este vorba de un trinom care intră în acțiune: omul, care își dorește amenajarea spațiului său intim, arhitectul și meșterii. Funcționarea optimă a acestui trinom asigură succesul.
De ce arhitectul trebuie să fie și un bun psiholog? Alexandre Negoesco e de părere că primul curs care ar trebui introdus în școala de arhitectură ar fi psihologia. „Cred că trebuie să poți să-ți analizezi clientul, să-i înțelegi dorințele, ca să nu te duci în proiect pe niște căi cu totul paralele cu așteptările lui. Și mai trebuie să fii foarte puternic în fața clientului, nedându-i însă nicio clipă impresia că tu conduci lucrurile.”
Parisul, sau cum îți iei viața de la capăt
„Când începi să înțelegi cum sunt oamenii, ce rețineri au, ce exuberanțe, atunci însemnă că ești pe drumul cel bun. Asta, cu condiția să stăpânești bine baza profesiei.” Iată cheia adaptării oricărui profesionist care pleacă să lucreze în altă țară, în viziunea interlocutorului meu. Parcursul lui parizian nu a fost deloc ușor, dar a găsit repede formula magică de integrare. Mai rămâne o întrebare care mă preocupă. Cât de greu este drumul unui arhitect român să intre pe piața franceză, să-și dezvăluie talentul, să-l impună? „E un drum la fel de greu ca și aici”, spune interlocutorul meu. „Poate sunt altele greutățile, dar baza profesională pe care am avut-o a fost un suport extraordinar. Ce mai trebuie? Să crezi puternic în flacăra pe care o ai în tine.”
Am fost convins că reușesc!
Mai am o singură indiscreție, dacă Alexandre Negoesco și-a imaginat vreodată, la început de drum, că va ajunge atât de sus profesional. Răspunsul a fost scurt. „Nu, dar am fost convins că pot să reușesc! 12 ani am lucrat ca angajat într-un birou de arhitectură, ani care m-au format și m-au pus în legătură cu o mulțime de oameni. Apoi prima lucrare ca arhitect independent la Paris a fost de restaurare și reamenajare la Muzeul Național al Israelului. Și a fost o lucrare pe care nu am prins-o așa, din zbor, ci o recunoaștere din partea foștilor mei angajatori.”
„Cenușăreasa” fabuloasă
În designul interior a ajuns aproape fără voie, acceptând să lucreze pentru un star al arhitecturii franceze, Jean Nouvel, care i-a oferit un loc în echipa lui. „Dar l-am avertizat că eu nu fac perdele și perne, eu vreau să fac arhitectură mare”, povestește Alexandre Negoesco. „Următorii doi-trei ani mi-au arătat însă că am făcut o greșeală, că până la urmă mi s-a oferit șansa de a face design de interior, în care am găsit o lume fabuloasă. Persoanele care mă solicitau veneau din lumea lui Yves Saint Laurent, din lumea lui Givenchy… Deci căzusem exact unde trebuia.” La un moment dat, a început să facă și design interior pentru iahturi. Unul dintre primele proiecte a fost un iaht al Carolinei de Monaco, apoi au fost și alte proiecte, între care și cel pentru Dinu Patriciu.
Bucureștiul, cel mai frumos oraș din Europa
Da, asta spune Alexandre Negoesco despre capitala României. „Când iubești un loc, îl vezi cu ochi extrem de subiectivi. Văd mai ales locurile cu care am o legătură sentimentală.” Îl întreb, în final, ce ar face Alexandre Negoesco dacă ar fi chemat să imagineze un proiect pentru București. Îmi spune că ar avea nevoie de multe ore ca să răspundă, subterfugiu diplomatic, dar ideea de bază ar fi aceea că „legătura între vechi și nou trebuie făcută cu mai mult discernământ”. Dar, oricum, Bucureștiul rămâne pentru el cel mai frumos oraș din Europa.
