Cautare




, Staff

https://www.facebook.com/forbesromania https://twitter.com/ForbesRo

Cariere |
|

AdVoice: Educația împărțită sau întregită

Educația este familia care își reunește copiii – formalul, nonformalul și informalul – sau nu. Depinde de context.

Educația vine sub înfățișări diverse. Fie că oamenii învață în băncile școlii, se uită la un film sau fac practică, ei învață pe tot parcursul vieții, iar fiecare experiență nouă contribuie la dezvoltarea personală sau profesională. Deși educația este împărțită adesea în „formal”, „informal” și „nonformal”, ele sunt puternice atunci când sunt folosite împreună.

„Educația nu se poate disocia. Le <<separăm>> doar ca să avem în vedere toate contextele în care am putea să învățăm”, spune Vlad Dumitrescu, manager de proiecte la Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, care a început să creeze contexte pentru educație în urmă cu 14 ani, când era boboc la facultate. Abia scăpase din băncile liceului în care învățase „mult, des și fără alte <<distracții>> ”și începea să pună bazele unui club UNESCO în București. Se întâlneau să discute despre strategie în baruri și restaurante din care erau dați afară pentru că stăteau prea mult și consumau puțin. Au urmat seminarii, evenimente locale și întâlniri internaționale din care Vlad a învățat în doi ani cât alții în șapte. „Am învățat tot ce stă la baza fundamentului meu personal și profesional de azi: interacțiune cu oameni, vorbit în limbi străine în mod curent, organizare de evenimente, management de proiect și câte și mai câte”, spune Vlad. „De atunci am știut (involuntar la început) ce o să fac în viitor – o să creez contexte de interacțiune, de relaționare, de învățare.”  

Partea nonformală a educației adaugă lucruri pe care programele sistemului formal nu le pun în practică. „E nevoie de educație noformală ca orice persoană să învețe mai eficient, potrivit propriilor nevoi. Partea nonformală a educației este, de fapt, puterea ta de a te transforma (într-un om mai bun)”.

Diferențe

Educația formală ține de sistemul formal, reglementat de educatie – școala generală, liceu, facultate – cea nonformală de practică (cuvântul cred că induce la practica de la școală și nu știu dacă la acel tip de practică se face referire sau dacă mai degrabă la «experimentare» , «alte contexte de învățare » pe care o fac persoane sau grupuri cu scopul de a testa, a descoperi (și învăța) lucruri noi, de a conștientiza probleme, ca apoi să le caute soluții, de a dezvolta competențe (de exemplu, poți face aceste lucruri prin Photovoice – o metodă de educație nonformală prin care se spune o poveste prin imagini, pentru ca mesajul transmis să ajute la rezolvarea unei anumite situații, la semnalarea unei anumite probleme sau exprimarea unei nevoi). Educația informală este puțin discutată ca noțiune, însă e prezentă în tot ce facem și este construită de toate acțiunile unei persoane – fie că este vorba de cineva care joacă într-o echipă de baschet, se duce la o piesă de teatru sau stă de vorbă cu prietenii la bere, totul contribuie la formarea acelei persoane.

Însă mai există câteva criterii de diferențiere între cele trei noțiuni, despre care vorbește Magda Balica, cercetător al Institutului de Stiințe ale Educației. „Este vorba despre nivelul de organizare: cu cât nivelul de organizare este mai înalt, cu atât ne apropiem de educația formală, cu cât e mai relativ, puțin sau deloc organizat, către informal”, spune Balica.

Apoi, se iau în calcul metodele de evaluare standard –„educația formală implică evaluări și sisteme standardizate recunoscute la nivel internațional”. În nonformal evaluările sunt făcute în raport cu nevoile cursanților și obiectivele proiectului. „Un alt criteriu este certificarea informarii: la formal avem o certificare oficial recunoscută, în cazul nonformalului, certificarea este la nivelul celor care organizează, iar în informal nu exista certificare”, explică Balica.

Un alt factor este conștientizarea participanților. „La nivel formal, scopul <<a învăța>> este explicit, la nonformal oamenii vin și pentru altceva – ca să socializeze, să-și petreacă timpul cu plăcere și în informal vorbim despre un nivel de conștientizare foarte scăzut spre deloc”.Nu în ultimul rând, în sistemul școlar tradițional programele sunt aprobate iar elevii se supun fără să-și poată da cu părerea asupra conținutului. „În nonformal e un fel de negociere între furnizor și cel care învață, iar în informal nu vorbim despre programe prestabilite”, spune Balica.

***

Vlad creează contexte pentru educație, iar Magda este de părere că  orice metoda se poate aplica în orice context. „Teatru forum (metodă prin care spectatorii pot schimba cursul piesei, prin găsirea de soluții care să ducă la un final favorabil opresaților), pe care și-l arogă educația nonformală ca fiind o metodă a ei, se poate aplica cu succes și în educația la școală, dar și într-un grup de prieteni, la o petrecere”. Oricum și oriunde ar fi aplicată, este vorba despre educație.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii