Adrian Țuluca, Managing Director Propaganda
Forbes: Care este atitudinea dvs, în general, față de clienții publicitari?
Adrian Țuluca: Propaganda înseamnă creative marketing. Creative marketing înseamnă foarte multă înțelegere și empatie cu business-ul clientului și cu clientul. O foarte bună comunicare cu decidenții din partea clientului înseamnă soluții mai simple, mai eficiente din partea noastra ca agenție.
Abordarea este una pozitivă, pe construcție, deschisă pentru că de cele mai multe ori clientul are dreptate pentru că își cunoaște mai bine business-ul decât ar putea vreo agenție de publicitate s-o facă.
Câți dintre oamenii de creație au vizitat vreo fabrică de pâine? Sau de mezeluri? Rar mai merge agenția la piață, da da, la piață! Bucur Obor este un loc bun de a înțelege realitățile vieții cotidiene.
O vizită la fabrică, la piață îți schimbă nițel perspectiva asupra clientului și a consumatorului. Clienții generează plus valoare, muncă pentru oameni, produse pentru oameni. Este datoria și mai ales provocarea agenției să scoată adevărurile la lumină și să le prezinte cât mai credibil și memorabil publicului larg.
Cel puțin așa facem noi la Proganganda. Încercăm să câștigăm în primul rând respectul și apoi prietenia clientului prin rezultatele muncii noastre.
Forbes: Încercați să faceți un „portret robot” al clientului publicitar, în prezent, de pe piața românească?
Adrian Țuluca: Cred că e greu și contraproductiv pentru industria de publiciate să facă portrete robot.
Până nu demult, agențiile își comentau clienții că nu sunt creativi, că nu au curaj, că nu aprobă și alte lucruri. Complet greșit! Mă bucur că noi n-am făcut acest lucru, manifestând încă de la început o detașare pozitivă în ceea ce privește relația client – agenție.
Este greșit pentru agenție, pentru oamenii din agenție, pentru clienți, greșit și complet contraproductiv să pui ștampile pe situații sau pe clienți.
Eu cred că a face portrete-robot aici este ca și cum ne-am striga lipsa de flexibilitate, de comunicare și adaptare în piața centrală. Ce poate o agenție să spună despre un client care activează în zona de producție, care are de 10 – 50 de ori mai mulți angajați decât agenția? Să fim realiști. Noi, la Propaganda, spunem: Vă mulțumim!
Forbes: Cel mai bun client este cel care plătește la timp, conform contractului?
Adrian Țuluca: Da, firește. Din păcate, problema e mai complexă decât atât. Nu se rezumă totul la bani. Deși, pentru mulți din industrie, inclusiv pentru noi, recuperarea banilor este o mare provocare.
În definiția mea și a agenției Propaganda clienții buni sunt clienții verticali, serioși, care înțeleg relația cu agenția ca pe o relație similară cu medicul sau cu avocatul lor: deschisă, caldă, amicală și totuși serioasă și cu implicații. Un Client bun este acela care știe să provoace agenția, să alimenteze creșterea de business din entuziasmul agenției, care să știe să folosească experiența de consultant a agenției pe mai multe categorii.
Forbes: Ați luat țeapă de la vreun client? (n-a plătit, a furat proiectul propus de dvs, etc).
Adrian Țuluca: Da, se mai întâmplă. Este tributul pe care noi îl plătim unei industrii de publicitate crescută fără reglementare, a unei industrii mai puțin unite, a unui cod de lucru cu clienții bine stabilit. Permanent se va găsi o agenție care să spună: noi vă dăm mai ieftin, ș.a.m.d. Asta este o poveste cronică.
Forbes: Care este viziunea dumneavoastră despre clientul ideal?
Adrian Țuluca: Pentru Propaganda un client bun este un client care are curaj, este curios și deschis la minte. Care încearcă să înțeleagă cum funcționează publicitatea, ce face de fapt o agenție, câți oameni lucrează pentru el, ce înseamnă o campanie bună și una mediocră, cum să aprecieze un concept creativ bun și nu un spot frumos, eventual cu o melodie hit, care e ca apa cu zahăr, de fapt, pentru brand. Dincolo de clienți cred că trebuie să privim oamenii din spatele firmelor.
Urmăresc cu plăcere serialul „Mad Men” și mă bucură faptul ca industria are aceleași teme și probleme de rezolvat ca și în urmă cu 50 de ani. Cu excepția eleganței, a educației în business, a ținutei (una este când oameni în costum vin la prezentare și alta e când sosesc hipster), industria face față acelorași provocări.
În plus, aici, în România, mai avem o provocare: cea a viitorului. Vorba aceea: „pe vremea mea era mai multă lume bună implicată, mai dedicată și mai devotată…’’ Acum, avem ceva mai puțini.
