Cautare




, Contributor

Opinii |
|

Adoptă un analfabet sau de ce n-ar trebui să mai stâlcim limba română

image
Efectul virgulelor greșite ale altora asupra viitorului copiilor noștri.

Limba română a fost mereu un subiect important și delicat pentru mine. Aș completa cu ,,ceea ce v-aș dori și dumneavoastră”, dar în ultima perioadă indiferența voită a celor din jur în raport cu acest subiect mă face să mă abțin de la generalizări. Într-o lume normală însă, îmi place să cred că fiecare dintre noi ar trebui să poată gestiona corect măcar gramatica de bază a limbii pe care o folosește neîncetat încă de la primul ,,mama”. Nu consider că aș cere prea mult, ba chiar din contră.

Totuși, ori de câte ori fac cuiva o remarcă privind întrebuințarea nefericită a limbii sale materne (și nu, nu mă refer la subtilități de căutat în buchia îndreptarelor ortografice și ortoepice, ci la banalul ,,decât”, la virgulele puse anapoda sau la dătătoarele de frisoane ,,aț-i”, ,,va-ți” sau ,,ve-i”), reacțiile sunt mai-întotdeauna agresive: ,,Da, sigur, că suntem încă la școală”, ,,Uite cine s-a trezit profesoară de gramatică”, ,,Bine că ne împiedicăm de detalii” și așa mai departe.

Ei bine da, mă împiedic de detalii, fiindcă tocmai ele construiesc sau destramă branduri de așa-ziși intelectuali, ele năruiesc imagini altminteri clădite cu multă trudă și tot ele te descalifică din secunda în care ai pus degetele pe tastatură ca să împărtășești rodul genial al imaginației tale trecute prin zece școli și trei masterate. Și, nu știu cum se face, dar în ultima vreme constat o realitate îngrijorătoare: cu cât mai mare și strălucitoare ,,casa”, cu atât mai jerpelită ortografia și mai scorojită gramatica.

Nu, nu mi se pare normal ca aleșii țării să nu știe că nu se pune virgulă între subiect și predicat, nu mi se pare deloc în regulă să citesc pe rețele sociale, prin comentarii la articole, bloguri sau emailuri fracturi jenante precum ,,Ce mai face-ți”, ,,Nu se merită să”, ,,Crede-ți că ar trebui să” sau, favoritul meu, ,,Aț-i vrea să colaborăm?”. Culminând cu inscripția văzută chiar astăzi la două străzi de sediul revistei Forbes, pe poarta unui imobil cu mari pretenții. ,,Nu parca-ți”. Nicio grijă, n-o să ,,parc-ăm”.

Cu riscul atragerii de antipatii și de reacții ostile, eu vă propun – nu, chiar vă rog din suflet – să nu mai tratăm cu indiferență masacrarea voită a limbii române și, măcar în cazul erorilor flagrante, să luăm aminte și să avem curajul să corectăm. Să dăm peste nas, să fim noi cei chițibușari, să fim ,,profesorii de gramatică” neplătiți, dacă e nevoie. Să nu ne prefacem că împăratul e la costum și cravată când el umblă în pielea goală pe stradă și ne dă lecții savante care încep cu ,,Eu, cred că…” și se termină cu ,,A-ți înțeles?”.

Și nu, faptul că suntem plecați din țară de trei decenii, că suntem mega-ultra poligloți și asta ne derutează, că vorbim fluent swahilli și finlandeză sau că ,,vai, ne-a alunecat degetul mare pe tastatură” nu se pun la socoteală. Nu sunt, de cele mai multe ori, decât pretexte ale neștiinței. Când ți-e foarte clar în minte ce e corect și ce nu, derapajele te zgârie pe creier, îți sar în ochi, îți par flagrante imediat ce le-ai rostit sau le-ai tastat. Când oricum n-ai fost niciodată 100% sigur dacă se scrie ,,ați” și nu ,,a-ți” sau ,,aț-i”, normal că e mai ușor să spui că tu ,,no speak Romanian”, chiar dacă tot bagajul tău de cunoștințe în engleză se reduce la comandarea unui hamburger cu cartofi prăjiți, fără sos.

Nu vreau ca viitorii mei copii să scrie la Bac, peste 20 de ani, ,,aț-i” și ,,ve-ți”, din simplul motiv că toți cei din jurul lor vor fi atât de agramați încât Academia Română va fi silită să legitimeze greșeala drept regulă generală. Pentru igiena minții și pentru liniștea noastră sufletească, încă putem face ceva. Doar dacă ne pasă. Doar, nu ,,decât”.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii