Cautare




, Contributor

Industrie |
|

Adevărații grânari ai Europei

Productivitatea nu este dată doar de mărimea recoltelor, ci și de resursele folosite pentru obținerea acestora.
 aboneaza-te
focus_agricultura_88472053

Nu puțini sunt cei care prezintă cu mândrie rezultatele țării la capitolul agricultură, văzând recoltele de anul acesta și de anul trecut ca pe niște maxime absolute de performanță din ultimii 25 de ani. Jocul de-a statistica și miopia contextuală, însă, pun la îndoială  condiția României de lider agricol acum, cum o făceau și înainte de 1989, de altfel.

Fermierii încă se plâng că munca lor este în zadar, că nu au piață de desfacere în România, că fondurile europene nu sunt absorbite într-o proporție acceptabilă și că nu au condiții de depozitare. „Unde se duc produsele din fermele de subzistență? După ce își face omul o fermă nu poate pătrunde cu produsele pe piață”, remarca, recent, un fermier la una dintre numeroasele conferințe dedicate acestui domeniu. Dintre problemele identificate de Forbes în ediția specială dedicată agriculturii, „7 dileme ale agriculturii românești”, se evidențiază tocmai numărul mare de fermieri care fac agricultură de subzistență, completat de lipsa personalului calificat, evaziunea fiscală, problema sistemelor de irigații sau a echipamentelor tehnologice insuficiente. Pe lângă toate acestea, mai există și activitatea marilor cumpărători în piață. „S-a creat un monopol al traderilor în România”, spune Laurențiu Baciu, președintele LAPAR (Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România).

Din păcate, la nivel de productivitate, România are, alături de țările din centrul și estul Europei, printre cele mai slabe randamente din Uniunea Europeană. Vicepreședintele ASAS  (Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice), Valeriu Tabără, explică astfel nivelul mic de subvenții de la noi din țară, în timp ce Laurențiu Baciu a acuzat comunitatea de fermieri că „se apucă de culturi de care nu e nevoie”.

 

 

 Productivitatea agricolă în Europa

Conform unui studiu al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), la nivel mondial agricultura contribuie cu numai 3% la PIB-ul global. Cu toate acestea, în multe dintre țările cel mai puțin dezvoltate, sectorul agricol însumează până la 25% din PIB-ul propriu.

În UE, ca și în alte regiuni, de altfel, subiectul gestionării sectorului agricol este unul sensibil.

Într-un raport publicat de Comisia Europeană, sectorul agricol a generat în 2013 o cifră de export de 118 miliarde de euro (aproximativ 6.8% din totalul exporturilor Uniunii). Cu toate acestea, Politica Agricolă Comună a UE este adesea văzută ca fiind protecționistă și scumpă . De exemplu, în 2012, cheltuielile cu acest sector s-au ridicat la 41% din bugetul european (o scădere semnificativă de 30 puncte procentuale în ultimii 20 de ani), conform unor statistici. 

Într-o lume influențată de o economie globală dinamică, evoluția rapidă a tehnologiei și îngrijorări în privința asigurării unui nivel optim de hrană la nivel internațional, nu numai cuantumul producțiilor sau exportul agricol, ci și productivitatea industriei trebuie să atragă atenția tuturor părților implicate. Conform European Crop Protection, o creștere de un singur punct procentual în productivitatea agricolă în UE ar duce la hrănirea unui număr adițional de 10 mil. de oameni, ar crește bunăstarea socială generată în agricultură cu 500 mil. euro și ar influența notabil protejarea mediului (de exemplu, ar duce la o scădere a emisiilor de CO2 cu 220 mil. tone).

OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) menționa că productivitatea agricolă a unei țări este semnificativ influențată de factori precum eficiența tehnologică și organizațională, economia de scară și utilizarea efectivă a capacității de producție existente. Alte surse menționează că și factori precum schimbările climatice sau fondurile pentru cercetare și dezvoltarear trebui luate în calcul. Alături de acestea, două variabile al căror impact asupra eficienței agricole este evident sunt numărul total de ore lucrate anual în acest sector și suprafața agricolă.

  1. Productivitatea raportată la suprafața agricolă

Conform Comisiei Europene, peste jumătate din teritoriul Europei este suprafață agricolă. Ponderea acestora variază de la țară la țară, dată fiind varietatea formelor de relief pe întregul continent. Printre statele UE cu mai mult de 60% din suprafață teren agricol sunt Marea Britanie, Irlanda și România, la capătul opus aflându-se țări precum Finlanda și Suedia.

Raportând producția netă la suprafața agricolă a statelor UE, se poate observa că țările cu productivitatea cea mai ridicată sunt Olanda, Cipru, Italia, Belgia și Danemarca. În concluzie, 1 ha de teren agricol aduce cea mai ridicata producție netă în Olanda (3,9 mil.EUR/ha), pe când la capătul opus se află Malta, Letonia și Suedia, unde 1 ha de teren agricol este valorează sub  0,1 mil. EUR în producție agricolă netă. În România, randamentul pe ha de teren agricol este de 0,5 mil EUR/ha, sub media europeană de 0,9 mil EUR/ha. Tot sub medie se află și restul țărilor din Europa centrală și de Est (CEE).

  1. Productivitatea raportată la numărul de angajați din industrie și la numărul total de ore lucrate anual în agricultură

Deși există o mulțime de programe finanțate de UE ce constau în pregătirea fermierilor sau crearea unui cadru benefic de gestionare a resurselor, teoria nu coincide întotdeauna cu realitatea de la fața locului. Adeseori distribuția echitabilă și implementarea efectivă a proiectelor sunt puse sub semnul întrebării. Conștienți de importanța factorului demografic (conform capreform.eu în 2012, doar 6% dintre proprietarii agricoli aveau sub 35 de ani), comisarii europeni au lansat mai multe campanii și proiecte prin care să sprijine tinerii fermieri. Pe de altă parte, un alt factor cu impact considerabil asupra pieței muncii în sectorul agricol este avansul tehnologic și abilitatea fermierilor de a folosi noile unelte, procese și sisteme de gestionare în maximizarea productivității.

În prezent, o oră de lucru în agricultură aduce cele mai bune rezultate în Danemarca și Belgia, pe când cele mai puțin rentabile ore de lucru se regăsesc în România, Polonia, Portugalia și Slovenia. Majoritatea țărilor din CEE se află în jumătatea inferioară a clasamentului, sub media europeană pentru ambii indici.

Înzestrările țărilor cu diferiți factori de producție sunt de acum simple contexte în care industriile agricole se dezvoltă. Datorită avansului tehnologic și inovațiilor de gestionare a recoltelor, o pondere importantă în atingerea succesului în agricultură o au gestionarea eficientă a resurselor și maximizarea gradului de productivitate al acestora. De la împărțirea parcelelor de pământ la asociere strategică sau alegerea investițiilor în tehnologie, eforturile fermierilor se vor îndrepta tot mai puțin către pământ și tot mai mult către creșterea randamentului economic.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii