Cautare




, Contributor

Design |
|

Aceasta nu este o afacere

Este o familie – crescută de doi tineri, atât de îndrăgostiți încât s-au căsătorit încă din facultate. Frumusețea relației lor a fost hrănită și de pasiunea pentru lemn, drept urmare, după cei doi copii, au mai creat unul: Bucin Mob. Și-au făcut bine treaba, astfel încât, după 25 de ani, fabrica numără peste 100 de angajați. Cu toate acestea, doamna Bucin încă este prima care ajunge la fabrica din Valea Gurghiului.
14480569_1075857162468234_3329991602365900003_o

„Cred că succesul nostru este legat de faptul că Bucin Mob nu este o afacere, deși probabil că din afară așa se vede. Dacă te uiți pe declarațiile fiscale și pe rapoartele de la Ministerul Finanțelor, este o afacere destul de mare. Dar noi nu o vedem așa. Bucin Mob este o familie. E o poveste faină care a început acum 25 de ani, într-o familie tânără, care avea doi copii, unul dintre ei a fost coleg cu mine la facultate; mai târziu o să înțelegi cum am ajuns și eu aici. O familie care era alcătuită din doi ingineri din industria lemnului, care lucrau încă într-un sistem comunist.”

Acestea au fost primele lucruri pe care mi le-a povestit Mihnea Gheorghiu, director regional al companiei – asta doar pe hârtie. În realitate, un membru al familiei Bucin Mob, un om care știe să treacă pragul unei case, să se implice în proiectele de șantier mai mult decât i-ar cere fișa postului – atitudine care l-a răsplătit mai mult decât s-ar fi așteptat.

„Noi fiind ingineri, tot timpul căutăm partea practică. Suntem lanțul care leagă conceptul de realitate. În momentul în care văd niște planuri, îmi dau seama că următoarea casă nu o să aibă destulă lumină, nu va avea aerisire cum trebuie, izolație bună. Îi aducem cu picioarele pe pământ pe beneficiari și tocmai de asta devenim parteneri. Pentru că abia atunci când ajungem în șantierul omului începem să povestim plusurile și minusurile. Am clienți de patru-cinci ani care încă mă sună de ziua mea să-mi spună la mulți ani! Cred că asta e important. Am uitat să fim oameni. Rolul meu, în momentul în care mă întâlnesc cu oricine îmi intră în casă, este să îl ajut, nu să îl încurc.”

Ce le vom oferi copiilor noștri?

Aceasta a fost întrebarea de la care au plecat cei doi soți și care i-a motivat să lase fabrica în care lucrau și să înceapă, cu ajutorul unui credit, să dea formă lemnului, în garajul casei.

„Lucrurile stau așa: doamna Bucin se ocupă de producție, pe dumneaei greu o găsești la telefon sau în birou pentru că e în secție, plină de rumeguș, între oameni. Dacă înainte se lucra între patru și șase luni de zile pentru încărcarea unui camion, cu lădițe pentru nisip – cu asta a început, de fapt, Bucin Mob, astăzi am ajuns la performanța de a încărca șapte camioane pe zi, cu mobilă de grădină.”

Au evoluat către o capacitate de producție care nu putea fi susținută, ceea ce a însemnat o regândire a strategiei, în 2003. „În momentul acela, domnul Bucin, care este tehnologul nostru, a căutat cam toate utilajele posibile. El se duce la târguri, caută tehnologii, se documentează, este un om foarte inventiv și chiar are o listă  lungă de brevete de invenție. A venit în fabrică și a spus că răspunsul pentru optimizare este producția de ferestre și uși.”

Ceea ce s-a și întâmplat, până acum trei ani, când Mihnea s-a reîntâlnit cu Horia Bucin, colegul său din facultate – moment care a marcat un nou capitol în portofoliul familiei.

„Norocul meu a fost că am avut un accident, unul destul de grav, se credea că nu voi mai merge niciodată. Am avut o perioadă de șapte luni de odihnă, timp destul pentru reflectat. Mă gândeam la proiectele pe care aș putea să le fac cu Horia. Ceea ce este fain este că și el se gândea la fel, doar că niciunul nu spunea nimic. Dar ne-am întâlnit acum trei ani la un târg.”

Însă povestea Mihnea-Bucin începuse de câțiva ani. Doar că ei nu o știau. „A început încă din 2003, când am intrat la facultate. Prima persoană pe care am cunoscut-o acolo a fost Horia. Să vezi noroc că am fost în aceeași grupă și subgrupă din anul I până în anul V. Ne-am înțeles bine din prima. Apoi am terminat studiile, el s-a întors acasă – Bucin Mob deja producea ferestre și uși. Și eu, teoretic, trebuia să mă întorc în București, să lucrez cu tata în atelierul său, dar, practic, mi-a trebuit o provocare. M-am dus la un alt coleg de facultate, în Maramureș. Am ajuns într-o fabrică în care nu se producea nimic în serie, fiecare comandă era atipică, din lemn masiv. Am învățat, mi-a plăcut, până când m-am hotărât să revin acasă – unde am dus atelierul tatălui la un alt nivel, aducând utilaje de lemn și începând să fac proiecte. Așa am ajuns să cunosc arhitecți și designeri tineri, care aveau niște idei grozave, dar nu-i lua nimeni în seamă.”

Astfel că în momentul în care Horia i-a povestit la târg despre nemulțumirile sale, lui Mihnea i-a fost ușor să vină cu o soluție:

„Hai să facem un showroom, să facem un loc unde oamenii creativi să găsească ușa deschisă, să poată lucra acolo un arhitect care nu are birou, să existe cataloage cu lămpi, tapițerii, canapele, un arhitect să poată veni cu un client, eu să ajut cu sfaturi.” Drept urmare, a căutat un spațiu, l-a amenajat, concretizându-se showroomul de pe Rosetti, acolo unde și noi ne-am stabilit întâlnirea.

Masa Poly – cu toții suntem speciali

Mihnea povestește cu însuflețire, transmite din energia pe care o are și zâmbește atunci când îi arăt masa mea preferată din showroom, puțin mai departe de cea la care ne-am așezat noi.

„Toate produsele din colecția nouă au câte o poveste. Masa Low-Poly spune așa: fiecare om are personalitatea lui, nu există doi oameni la fel. Și atunci, de ce ar trebui să avem cu toții aceleași mese? Hai să avem Low-Poly. Din punct de vedere conceptual, o masă poate fi pătrată, rotundă sau dreptunghiulară. Fiindcă am vrut să ne exprimăm personalitatea, masa aceasta nu are niciun unghi drept, fiecare colț are un alt unghi. Așa s-a născut ea.”

Vedeta colecției este masa Clear Surf, o idee îndrăzneață, dar calculată. De ce?

„Am ajuns la forma mesei după ce am făcut niște calcule și ne-am dat seama că forma aceasta e cea mai optimă pentru o canapea de trei locuri cu extensie. Am studiat un recensământ al vânzărilor, care ne-a spus ce își dorește clientul. S-a întâmplat de multe ori ca forma să fie dictată de utilizare sau de partea de producție. Am procedat, din punctul meu de vedere, corect. I-am luat pe designeri și i-am dus în fabrică, înainte să deseneze. În momentul în care au văzut un proces tehnologic, au apărut idei neconvenționale pentru fabrică. Și, uite așa, o să vezi jos, în showroom, o masă de living care a pornit de la banalul ciocan de bătut carne. A fost transpus într-un detaliu în masa Tradix.”

Lemnul, Viitorul și „Ai fost în rugăciunea mea astăzi”

Scopul nostru este ca, în următorii cinci-zece ani, produsele să ajungă în cât mai multe locuri și să le promovăm sub umbrela noastră: gândite și desenate de designeri români, fabricate în România, produse într-o fabrică cu tradiție și cu respect pentru muncă și oameni. Partea frumoasă este că nu s-a uitat începutul. În continuare se lucrează ca într-o familie, în continuare doamna Bucin este prima în fabrică dimineața. De multe ori la patru-cinci dimineața, când nu am somn, trimit e-mailuri, iar ea îmi răspunde.”

Spre finalul discuției noastre, sunt curioasă cum putem face să fim „mai oameni”. După câteva momente de tăcere, Mihnea îmi răspunde:

„Am avut norocul ca, în ultima perioadă, să am niște lucrări, pe partea de ferestre și uși, cu niște oameni credincioși, din mânăstiri. Am cunoscut niște oameni pe care nu credeam că îi voi mai găsi. Cred că e important să învățăm să ne ascultăm unii pe alții. Azi vorbim mult, dar nu transmitem concret un mesaj. Am amintit de acești preoți pentru că, după mulți ani de zile, am întâlnit niște oameni care mi-au zis sincer mulțumesc și care, din când în când, trimit un mesaj cu un gând bun. «Ai fost în rugăciunea mea astăzi» poate suna ciudat, dar asta înseamnă omenia. Nu doar călugării ar trebui să facă asta. Ce ar fi dacă fiecare dintre noi ne-am propune măcar o dată pe zi să trimitem câte un gând bun? S-ar schimba dramatic lumea.”

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii