Cautare




, Editor Coordonator

Film |
|

94 de ani de la nașterea lui Neil Simon, scenaristul cu cele mai multe nominalizări la premiile Oscar și Tony

Autor a peste 30 de piese după care s-au făcut filme, Neil Simon este dramaturgul care deține cele mai multe nominalizări la premiile Oscar și Tony. Născut pe 4 iulie, Simon a început să scrie din dorința de a fi „independent”.  

Unul dintre puținele filme pe care le-am văzut la cinematograf în compania mamei a fost „Desculț în parc”, cu Jane Fonda și Robert Redford. Pe cei doi aveam să-i regăsesc mai târziu în „Călărețul electric”, care nu mi-a plăcut foarte tare „la prima vedere”, dar mi-a confirmat impresia că mergem la cinema ca să vedem oameni frumoși. În mod bizar, până și filmele turcești care mai scăpau pe micul ecran cu program micșorat al epocii Ceaușescu aveau aceeași calitate: oameni frumoși – și actrițele, dar și actorii.

Și mai târziu, când am început să urmăresc cu atenție genericele filmelor și am revăzut „Desculț în parc”, am descoperit că scenariul îi aparținea lui Neil Simon, un autor ale cărui comedii îi amuzau – și îi amuză și azi – pe copii și pe adulți deopotrivă, pe cei care preferă umorul simplu, dar și pe cei care apreciază ironia sau umorul sec, subtil-aluziv.

Neil Simon s-a născut în New York, în 1927, într-o familie a cărei armonie avea să fie spulberată de problemele financiare generate de Marea Depresie din 1929 – 1933. Certurile părinților săi l-au determinat pe tânărul Neil să caute o cale de a evada dintr-o realitate care devenise greu de suportat. „Nici până astăzi nu știu de ce se certau. Tata pleca de acasă, dar se întorcea și mama îl primea înapoi de fiecare dată”, a povestit Simon într-un interviu.

Prima și cea mai facilă evadare a fost sala de cinematograf, unde urmărea comediile lui Charlie Chaplin sau Laurel și Hardy. Simon a început să-și dorească să-i facă pe oameni să râdă, să leșine de râs chiar. Disputele părinților săi i-au transmis o stare de nesiguranță încă de când avea 7-8 ani, făcându-l să caute o modalitate de a avea singur grijă de el, de a fi independent și de a se detașa de problemele emoționale ale familiei. „Am început să scriu comedii pentru că încercam să blochez latura neplăcută a copilăriei mele, să o ascund sub o atitudine amuzantă, să fac ceva hilar până reușeam să uit ceea ce era dureros”, spunea dramaturgul.

Neil Simon a vândut primele scenarii încă de pe băncile liceului și i-a citit cu asiduitate pe Mark Twain și George S. Kaufman pentru a-și îmbunătăți tehnica de scriere. Apoi și-a dat demisia din postul de curier la birourile Warner Bros. din Manhattan pentru a scrie scenarii pentru radio și televiziune împreună cu fratele său, Danny. Scenariul lor pentru emisiunea de televiziune „Your Show of Shows” a fost de patru ori nominalizat la Emmy și a câștigat de două ori.

La fel de apreciată a fost și prima sa piesă pusă în scenă pe Broadway, „Come Blow Your Horn”, care s-a jucat de 678 de ori pe scena Brooks Atkinson Theatre. În 1965, Simon a câștigat Premiul Tony pentru „Un cuplu ciudat”, devenind o celebritate națională și – cu patru piese jucate simultan în teatrele de pe Broadway, care îi aduceau drepturi de autor de un milion de dolari anual – cel mai bine plătit scenarist din America.

Neil Simon a scris peste 30 de piese, cele mai multe fiind ecranizate după scenarii scrise tot de el. Motivul pentru care a vrut să aibă controlul asupra filmelor făcute după scenariile sale a fost dezamăgirea simțită după ecranizarea primei sale piese, „Come Blow Your Horn”. A fost de 14 ori nominalizat la premiile Tony și a câștigat de patru ori. De asemenea, scenariile sale au primit patru nominalizări la Oscar.

Cum anul trecut am petrecut mult timp în fața televizorului și a laptopului, am revăzut „Desculț în parc” și alte două comedii excelente semnate de Neil Simon: „Un cuplu ciudat”, cu Walter Matthau și Jack Lemon, și „California Suite”, cu Maggie Smith și Michael Caine. „Desculț în parc” nu m-a mai entuziasmat ca în zilele timpurii ale copilăriei, ba chiar mi s-a părut că Charles Boyer și Mildred Natwick joacă mai natural decât protagoniștii  – d-na Natwick a fost, de altfel, nominalizată la Oscar pentru acest rol).

Jane Fonda și Robert Redford în „Desculț în parc”.
Maggie Smith și Michael Caine în „California Suite”.

 

Jack Lemon este excepțional în rolul de „gospodină” în „Un cuplu ciudat”, iar Maggie Smith interpretează pur și simplu magnific partitura unei actrițe nominalizate la Oscar, care nu primește premiul. D-na Smith a primit Oscarul pentru acest film pentru un rol dramatic, nu pentru unul de comedie, gen în care Neil Simon era „specializat”.

Așadar, Neil Simon rămâne mereu surprinzător: în scenariile lui descoperi oricând ceva nou, o nuanță nesesizată, o subtilitate ascunsă, o aluzie trecută cu vederea. Unii dintre confrați, dar și anumiți critici de teatru și de film, sunt de părere că, deși foarte popular, considerat chiar „un Shakespeare al vremii sale”, Neil Simon este subestimat.

Criticul de teatru Walter Kerr crede că acest lucru se datorează faptului că „americanii au avut mereu tendința de a subaprecia autorii care îi fac să râdă. Din acest motiv, piesele lui Neil Simon nu au primit aprecierea critică serioasă pe care o merită. Simon este, de fapt, unul dintre cei mai buni scriitori de comedie din istoria literară a Americii”.

Și singurul dramaturg al cărui nume este purtat de un teatru din New York.

Neil Simon (1927 – 2018)

 

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii