Cu câteva zile înainte de plecare, artiştii români dădeau încă telefoane pentru a asigura ultimele transporturi necesare şi a completa bugetul pentru participarea României la Bienala de la Veneţia care va dura şase luni. Mai mult, se gândeau deja cum inundaţiile anuale (o certitudine în Cetatea Dogilor) le vor afecta lucrările.
Pavilionul României se află la parterul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Palazzo Correr, o clădire istorică, un spaţiu pe care nu ai cum să îl ratezi dacă te plimbi prin centrul Veneţiei. Nişte geamuri uriaşe lasă să se întrevadă o cameră aurie unde cineva stă la o masă poleită cu aur şi fumează tacticos. Aceasta este instalaţia Oliviei Mihălţianu, Smoking Room, unde gândurile sunt captive şi tabu-urile sunt eliberate, precum fumul de ţigară. Regina Maria crease la Peleş un astfel de spaţiu al plăcerilor şi meditaţiei, sub influenţa noii psihanalize, la modă în acea epocă. Proiectul Oliviei Mihălţianu este doar un posibil început pentru parcurgerea Pavilionului românesc a cărui temă este “Centru de reflecţie pentru istorii suspendate. O încercare”(curator Mihuleţ). După încă un pas, o băncuţă tradiţională aşteaptă vizitatorii la un film despre trei case memoriale din România. Irina Botea şi Nicu Ilfoveanu au creat o istorie paralelă a custozilor acestora, actualii “locatari” ai caselor care refac povestea proprietarului iniţial. Filmul, realizat pe peliculă de 16 mm, este încă un exemplu de “istorie suspendată” plină de emoţie.
În centrul spaţiului se află un alt loc de reflecţie, un birou cu două computere unde vizitatorul poate completa un chestionar inedit cu imagini despre lucrurile false din viaţa sa (un proiect al Apparatus 22, colectiv multidisciplinar de artă şi design format in 2011 de către Erika Olea, Maria Farcaş, Dragoş Olea şi Ioana Nemeş). În alt colţ, instalaţia pseudo-arhitecturală a lui Sebastian Moldovan, un fel de copac din ţevi, a acaparat un perete ca o aluzie la apa omniprezentă la Veneţia şi la incapacitatea oamenilor de a controla natura.
Dragoş Olea (Apparatus 22) povesteşte cum întreaga echipa a luat în stăpânire spaţiul expoziţional: “Am descoperit încă o cameră şi am spart un perete fals, pentru că ne-a plăcut ideea de a cuceri un spaţiu nou, mai adăpostit, care s-a nimerit foarte potrivit pentru proiecţia unui film”. Astfel, undeva sub nişte scări se proiectează animaţia lui Adi Matei, “Bird in a Room”, cu o pasăre care zboară fără a semişca din loc. Nu departe, nişte pouf-uri aşteaptă vizitatorii care vor să vadă proiecţia polonezei Karolinei Bregula despre foc şi posibilitatea unei noi revoluţii în artă. Participarea polonezei la proiectul românesc poate surprinde, dar astăzi arta nu mai ţine cont de naţionalitate. Franţa şi Germania, de altfel, au făcut schimb de pavilioane tocmai pentru a demonstra acest lucru.
Toate cele şase instalaţii/lucrări ale românilor au fost reunite de Anca Mihuleţ, curator independent, sub umbrela conceptului de “istorii suspendate”, adică mici poveşti ignorate in istoria artei şi crescute in umbra marilor teme. Proiectul lor a câştigat concursul organizat la începutul acestui an de Institutul Cultural Român.
În total, lucrările şi participarea celor nouă artişti români la Veneţia costă peste 70.000 de euro (fără a lua în calcul eventuale fee-uri pentru artişti), buget pe care ICR şi sponsorul OMV Austria l-au acoperit doar parţial (în cazul ICR 148.000 lei, plus support legat de infrastructura şi logistică). Artiştii au făcut apel la prieteni pentru producţia efectivă (imprimare, etc) sau au suportat ei înşişi o parte din producţia lucrărilor . “Numai proiectul nostru costă în jur de 3000 de euro, din care avem doar 1300”, spunea Dragoş Olea, cu câteva zile înainte de plecare, iar asta fără măcar să ia în calcul vreun fee pentru artişti. Motiv pentru care producţia şi deplasările au fost în mare parte suportate din buzunarul propriu. Pentru comparaţie, artista poloneză a beneficiat deja de tot sprijinul unor producători şi instituţii din ţara sa, dar şi din Suedia. Artiştii români au creat mai multe variante de sprijinire a expoziţiei, de la sponsor (ajutor financiar direct), la “prieteni ai expoziţiei” sau “cercul prietenilor artiştilor”, prin care li se oferă doar anumite facilităţi sau avantaje. Lista rămane însă deschisă, deoarece Pavilionul românesc va fi deschis din iunie până în noiembrie, ceea ce presupune prezenţa constantă a unei mici echipe la faţa locului, iar artiştii speră ca măcar să îşi acopere cheltuielile. Suma nu este mare, în condiţiile în care participările Austriei sau Israelului au costat anul acesta peste 700 000 – 800 000 de euro.
“Ideea că va dura şase luni imi provoacă coşmaruri”, spune Dragoş, în ciuda entuziasmului. Artiştii ştiu deja că spaţiul expoziţiei lor, fiind la parter, se va inunda, pentru că aşa se întâmplă la Veneţia în fiecare an. Cel mai afectat va fi probabil proiectul Oliviei Mihălţianu, a cărei “cameră de aur” a fost construită din rigips, iar mobila a fost acoperită cu foiţă de aur. “Veneţia arată frumos chiar şi inundată, cu pasarele speciale uneori atât de aglomerate încât uneori lumea cade în apă”, adaugă Dragoş. O imagine care ar putea participa ea însăşi la Bienală: oameni, un alt fel de “istorii suspendate”, căzând în apele Veneţiei.
La Bienala de la Veneţia, unul dintre cele mai importante evenimente de artă din lume, participă şi artiştii Alexandra Pirici şi Manuel Pelmuş care vor reconstitui prin performance-uri “o istorie imaterială a Bienalei”: 50 de lucrări controversate vor fi sugerate cu ajutorul corpului.
A 55 ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Artă –La Biennale di Venezia a început pe 1 iunie şi va dura până pe 24 noiembrie 2013.
Artiştii români vor crea un website dedicat special proiectului şi o serie de materiale promoţionale: cartoline pentru vizitatori, afişe, reclamă pentru print, banner online, communicate de presă. De asemenea, vor lansa un număr special al publicaţiei Quaderni della Casa Romena di Venezia dedicat expoziţiei, la care se adaugă o publicație hibrid-ghid cultural, în care vor fi consemnate interviuri cu artiștii participanți realizate de curatori internaţionali (Luigi Fassi, Anca Rujoiu, Bettina Spörr, Agnieszka Sural, Borbála Szalai și Jürgen Tabor).
Ei şi-au propus să ajungă şi la publicaţii străine care scriu consistent despre arta contemporană, precum Kaleidoscope, ArtForum, Cabinet, Sleek, Guardian, Financial Times, Volume, Domus etc., dar şi la curatori şi critici de artă, profesori la universităţi prestigioase.
Citeşte despre artiştii români la Bienala de la Veneţia şi in ediţia tipărită a Forbes, la chioşcuri din 24 iunie.
