Cautare




, Staff

Artă & Cultură |
|

5 monumente culturale distruse și reconstruite de-a lungul istoriei

Incendiul care a afectat recent celebra catedrală Notre-Dame de Paris poate fi pretextul perfect să ne reamintim și de alte edificii sau situri istorice care au suferit mari daune de-a lungul timpului, unele fiind distruse în totalitate, altele supraviețuind miraculos.
photo-1516617187286-d719575ac5ee

Însăși catedrala Notre-Dame a trecut în mai multe rânduri printr-o serie de deteriorări și transformări spectaculoase. Construcția catedralei a început în secolul al XII-lea și a durat aproximativ două sute de ani. În secolul al XVI-lea, în timpul conflictelor dintre hughenoți și monarhia catolică a Franței, lăcașul de cult a căzut pe mâna protestanților revoltați care l-au vandalizat și au distrus mai multe statuete și decorațiuni interioare. Restaurarea catedralei a fost făcută ulterior în perioada domniilor lui Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XV-lea, dar în timpul Revoluției Franceze Notre-Dame a fost din nou pângărită. O mare parte din tezaurul acesteia a fost distrus împreună cu numeroase obiecte de cult și reprezentări statuare ale unor sfinți. Catedrala a devenit în acea perioadă „Templul Rațiunii”, un loc de întâlnire și discuții pentru liderii iluminiști. Abia în 1801, la inițiativa lui Napoleon I, edificiul își reia activitatea ca biserică. Din cauza deteriorării și a pagubelor suferite de-a lungul timpului, regele Ludovic-Filip a ordonat la jumătatea secolului al XIX-lea restaurarea catedralei. Stilul gotic al acesteia a fost îmbogățit cu elemente noi, de exemplu fleșa (turnul-săgeată) care a ars în recentul incendiu.

Așa cum Notre-Dame de Paris a devenit în timp un simbol religios și arhitectural pentru capitala Franței, și capitala Angliei se bucură de un monument emblemă cu un istoric tumultos: catedrala Saint Paul, din Londra. Actuala catedrală Saint Paul a fost construită după marele incendiu din 1666, atunci când a ars o veche biserică cu același nume. Un edificiu religios dedicat sfântului Pavel a fost ridicat încă din secolul al VII-lea, dar acesta a suferit distrugeri succesive provocate fie de incendii, fie de conflictele religioase din secolul al XVI-lea – după apariția anglicanismului, numeroase biserici și mănăstiri catolice din Anglia au fost vandalizate și închise. Vechea catedrală Saint Paul a fost puternic afectată de incendiul care a cuprins Londra în 1666. Proiectul de reconstruire a faimoasului edificiu de astăzi i-a fost încredințat lui Sir Cristopher Wren. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între 1940 și 1941, întreaga Londră a fost bombardată de aviația nazistă. Catedrala nu a scăpat fără pagube, deși acestea au fost mai degrabă minore, dacă ne raportăm la violența atacului german.

Pentru că tot am vorbit despre capitale, nu putem omite nici Colosseumul care constituie una dintre atracțiile Romei, fiind un obiectiv istoric arhicunoscut, asociat adesea cu gloria Imperiului Roman. Construit în primul secol după Hristos, Colosseumul a avut de suferit de pe urma cutremurelor, dar și a fulgerelor care l-au lovit în mai multe rânduri. De pildă, în 217 podeaua de lemn a arenei a fost cuprinsă de flăcări din cauza unui fulger. După căderea Imperiului Roman, maiestuosul edificiu a căzut pradă hoților de piatră care au contribuit pentru o vreme îndelungată la deteriorarea acestuia. Abia din secolul al XVIII-lea au fost luate măsuri împotriva hoților. Cu toate aceste probleme, Colosseumul încă rezistă măreț și impunător, amintind de epoca imperială a Romei.

Biblioteca din Alexandria, construită de Ptolemeu I Soter la începutul secolului al III-lea î.Hr. a reprezentat unul dintre cele mai importante centre culturale și intelectuale ale Antichității. Faimoasă nu doar pentru cărțile pe care le adăpostea, ci și pentru că era un adevărat spațiu de învățătură și studiu care atrăgea gânditori din toate colțurile lumii mediteraniene, Biblioteca din Alexandria a suferit un proces complex de distrugere. De-a lungul timpului, s-a răspândit o idee greșită conform căreia biblioteca ar fi pierit din cauza unui cutremur sau a unui mare incendiu. De fapt, aceasta a traversat recurent perioade în care a fost supusă unor vitregii și stricăciuni care au condus la dispariția ei totală. Decăderea treptată a început în jur de 145 î.Hr., în timpul domniei despotului Ptolemeu al VIII-lea, prin alungarea gânditorilor și a îngrijitorilor bibliotecii. A continuat apoi cu un incendiu cauzat neintenționat de armatele lui Iulius Cezar, în 48 î.Hr. Începând cu a doua jumătate a secolului al II-lea d. Hr., Biblioteca din Alexandria și-a pierdut din prestigiul de odinioară, iar dezinteresul administrației romane care controla teritoriul Egiptului a dus la un declin accentuat și de revoltele autorităților creștine împotriva gânditorilor păgâni – în special împotriva neoplatonicienilor. În fine, în 642 în urma expansiunii islamice, Alexandria a picat în mâna arabilor conduși de califul Omar. Nu este prea clar dacă la acel moment mai exista clădirea bibliotecii – cert este că aceasta nu mai funcționa de mai bine de 3 secole – sau dacă ultimele rămășițe ale acesteia au fost distruse din ordinul califului.

Partenonul, fostul templu dedicat zeiței Atena, constituie un alt monument istoric cu un trecut tumultuos, presărat cu distrugeri și reconstruiri. Templul ridicat printre altele la inițiativa celebrului Pericle, în secolul al V-lea î. Hr., a înlocuit de fapt un alt edificiu religios care fusese distrus în urma invaziei persanilor din 480 î. Hr. În secolul al III-lea d. Hr., din cauza unui mare incendiu care a afectat întrega cetate a Atenei, acoperișul Partenonului, dar și o parte din sanctuar au suferit daune masive. În timpul domniei împăratului Iulian Apostatul, părțile afectate sunt refăcute, dar după secolul al VI-lea, Partenonul a fost transformat din templu grecesc în biserică creștină, mai întâi ortodoxă, apoi catolică. În secolul al XV-lea, după invazia otomanilor, Partenonul și-a mai schimbat o dată statutul, devenind moschee. În secolul al XVII-lea monumentala clădire avea să treacă prin cele mai dramatice momente. În timpul războiului dintre turci și greci, Partenonul a fost incendiat, părți întregi explodând din cauză că forțele armate otomane foloseau edificiul ca depozit de muniție. Pagubele suferite atunci au schimbat cu totul înfățișarea fostului templu grecesc, iar multe dintre bogățiile (antichități, sculpturi etc.) care îl decorau și au scăpat neafectate de foc au ajuns în Anglia și Franța. Abia în 1975, la inițiativa guvernului grec, a fost demarat un proces de restaurare a Partenonului, care continuă și în zilele noastre.

În fine, încheiem lista nu cu un edificiu, ci cu o întreagă regiune devastată din cauza războiului care a afectat și vestigii antice, și situri arheologice: Siria. Războiul civil din Siria a provocat nu doar numeroase pierderi umane, ci și distrugerea unor monumente și locuri impregnate de istorie precum Piața (sukul) veche din Alep care făcea parte din patrimoniul UNESCO, dar și Crac des Chevaliers, tot un monument UNESCO. Fortăreața medievală a cavalerilor ospitalieri, construită în timpul cruciadelor este încă un obiectiv pierdut. Însă cele mai dureroase pierderi le-a suferit situl orașului antic Palmira, numeroase vestigii fiind distruse de gruparea fundamentaliștilor islamici ISIS. Veche de aproximativ cinci milenii, Palmira a fost una dintre cele mai înfloritoare cetăți ale Antichității, cunoscând apogeul în timpul reginei Zenobia, când cetatea avea 200 000 de locuitori, în secolul al III-lea d. Hr. Locul privilegiat pe care Palmira îl ocupa pe Drumul Mătăsii a făcut din această cetate una dintre cele mai bogate așezări urbane ale Orientului Apropiat. Printre cele mai importante edificii ale fostului oraș se numărau Templul zeului Baal-Shamin (distrus de fundamentaliștii islamici în 2015), zidurile cetății reconstruite în timpul împăratului roman Dioclețian, Turnul lui Elhabel (distrus tot în 2015), Templul zeiței Al-lāt și Amfiteatrul roman. Se estimează că, în urma războiului din Siria, aproximativ 300 de situri arheologice au fost total sau parțial distruse, pierzându-se astfel o parte semnificativă a istoriei antice a Orientului Apropiat.

Text de: Cristian Vechiu,lector al Fundației Calea Victoriei. Din 8 mai susține cursul Introducere în ISTORIA RELIGIILOR. 

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii