FacebookTwitterLinkedIn

De mic copil căutam singurul catalog auto disponibil la noi și îl răsfoiam de zeci de ori, memorând modelele de acolo, deja intrate în istorie și la care visam să pot măcar să le văd în realitate. Asta s-a întâmplat la primul salon auto la care am participat și atunci mi-am dat seama că s-a creat o relație pe viață între mine și mașini. Tot în acea perioadă am zărit pe străzile Bucureștiului, pentru prima oară, un BMW M3 E30 de culoare roșie. Mi s-a părut ceva fantastic și mi-am pus o dorință: voi ajunge să conduc un M „când mă fac mare”. De atunci și până acum, am avut ocazia să testez mai multe decât mi-am dorit eu, iar vara asta a venit rândul unui BMW M4 Cabriolet.

Au fost cele mai intense zile pe care le-am trăit. Nu am ascultat muzică în mașină, motorul M TwinPower Turbo cu 6 cilindri în linie fiind suficient pentru a mă acompania. Cafeaua a fost și ea de prisos, forța brută trezindu-mă instantaneu când călcam accelerația. Cei 431 CP te propulsează la 100 de km/oră în doar 4,4 secunde, fiind mai „lent” decât M4 Coupe cu 0,3 secunde, iar asta datorită Hard-Top-ului retractabil, care adaugă greutate mașinii. De fapt, acesta este farmecul ei, să o decapotezi, să urmezi pașii pentru a activa Launch Control și să te lansezi într-o aventură de câteva secunde pline de adrenalină pură. Sunetul inconfundabil al motorului M, care se modifică în funcție de modul de condus cu ajutorul unor clapete mecanice aflate în țevile de eșapament, te înconjoară din toate părțile și nu îți dorești decât să mergi cât mai tare și cât mai aproape de cele 7.300 de rotații pe minut ale motorului, de unde să schimbi iar și iar vitezele.

Schimbătorul de viteze este o altă poveste. Creat special pentru modele M, este foarte mult simplificat și dispune de trei setări. Este scurt, foarte precis în mișcări și comenzi, iar modul secvențial, comandat de la schimbător sau de la padelele de dimensiuni generoase, te face să îți dorești să schimbi cât mai repede pentru a reveni cu mâna dreaptă pe volan. Direcția este foarte precisă, mult mai greoaie față de alte modele BMW, dar te face să te simți ca un pilot care chiar face un pic de efort să conducă mașina. Nu același pe care îl făceai la mașinile fără servodirecție, doar ai senzația că te conectezi direct la roți și poți arunca mașina foarte precis în curbe. Stabilitatea pe viraje este fantastică, distribuția greutății fiind în raport de aproape 50:50, grip-up-ul roților mutându-te stânga-dreapta în scaun. Noroc cu suportul lombar care-și face treaba foarte bine. Discurile de frână supradimensionate și roțile de 20 de inchi opresc bolidul într-o siguranță demnă de o așa mașină.

Cu toate acestea, BMW M4 Cabriolet se poate totuși transforma, la comutarea a trei butoane, într-o mașină destul de confortabilă în care să te bucuri de cerul albastru și să mergi liniștit fără a fi foarte „zgomotos”. Detaliile care dau de gol că te afli la volanul unui model M sunt, ca de obicei, subtile: capota ușor bombată pentru a face loc motorului Twin Turbo, emblema M4 aflată la locul ei și cele patru țevi de eșapament. Doar când o pornești „la rece” se dă de gol, motorul pornind la un ralanti ridicat cu un sunet grav care se domolește pe măsură ce ajunge la temperatura optimă. Atunci poți apăsa pe butoanele M1 și M2 de pe volan, care au setări individuale pentru motor, suspensie și direcție, pentru a pleca probabil spre mare în căutarea soarelui.

Concluzia? Plăcerea de a conduce un model M este deosebită. Te face să te gândești ce drumuri să mai născocești, pe unde să te mai aventurezi. Te invită să o duci printr-un tunel și să o turezi pentru a auzi explozia motorului sau pe autostradă, la drum întins. E o mașină la care am visat de mic, și, da, într-o zi va fi a mea!