La dezbaterea inițiată de Forbes participă:
Felix Tătaru – președintele GMP Group / președinte IAA Global / președintele Școlii IAA.
Afrodita Blasius – Managing Director Bridge Communication / membru în conducerea Școlii IAA / Profesor la Școala IAA.
Dan Petre – Managing Director D&D Research / Membru în boardul Școlii IAA / Profesor la Școala IAA.
Victor Dobre – Director Executiv IAA / Membru în boardul Școlii IAA / profesor la Școala IAA
Cristina Gheorghe – președintele Institutul Dezvoltării Personale, Leaderii Inspiră / Membru în boardul Școlii IAA / profesor la Școala IAA
Redacția „Forbes România” mulțumește directorului executiv al Școlii IAA, Laura Tampa, pentru sprijinul realizării acestui material.
Forbes: Se preconizează o criză a forței de muncă în marketing și comunicare. Se întâmpla acest lucru și în 2007, când s-a înființat Școala IAA?
Dan Petre: Mi se pare întrebarea extraordinar de importantă pentru că eu cred foarte mult în acea teorie care spune că nu oamenii schimbă lumea, ci lumea este schimbată de niște forțe sociale, economice mult mai mari și oamenii, care ar putea s-o schimbe, apar datorită acestor forțe.
Eu cred că, acum, industria noastră se află într-un moment foarte tensionat, exact cum era și cel de atunci, dar din alte motive. Atunci, situația era determinată de faptul că industria era în explozie, erau mult mai multe proiecte decât puteau fi făcute, erau mult mai mulți bani decât puteau fi absorbiți de către companii și nu exista forță de muncă la nivelul de calificare necesar pentru nivelul de calitate pe care-l cereau clienții în acel moment. Și atunci era o nevoie disperată de a aduce rapid oameni pregătiți care să livreze într-un timp scurt, la nivelul de calitate cerut. De aici a apărut nevoia școlii care este construită pornind de la acest lucru. De exemplu, să livreze în trei luni de zile oameni care sunt capabili, dacă se angajează a doua zi după terminarea școlii, să livreze la acel nivel. Într-un fel a fost gândită ca un fel de trupe speciale ale marcommului, astfel încât să rezolve pompieristic nevoile din acel moment.
Ce se întâmplă acum este altceva. Nu spun că nu a rămas această nevoie, această nevoie este în continuare de forță calificată, doar că acele competente necesare pentru a livra maxim s-au schimbat.
Asta vine, în primul rând, din zona de tehnologie. De ce? Pentru că, în acest moment, nu numai că nu avem forță de muncă, pentru că Romania este de vreo doi ani de zile într-o situație, zic eu, foarte neplacută și periculoasă. Noi avem date, de vreo doi ani de zile, despre lucrul acesta, care abia acum a început să intre în mass-media – fenomenul migrării, faptul că au plecat foarte mulți oameni.
Fenomenul mentalităților – schimbarea de mentalitate pentru tinerii care doresc să reușească foarte rapid, să aibă acces la resurse financiare ridicate – îi mută dinspre zonele de advertising și marketing. Aceasta nu mai sunt atât de „sexy”, de atractive și de ofertante din punct de vedere al carierei, așa cum erau acum 10 ani. Sunt două surse care drenează oamenii care ar putea să vină către noi: prima, şi cea mai importantă – migraţia – oamenii pleacă şi îşi doresc să devină competitivi pe piaţă europeană a forţei de muncă, nu pe piaţă românească a forţei de muncă. Sunt oameni pregătiţi, care vorbesc cel puţin două limbi străine, care au o educaţie ridicată şi care îşi găsesc cu relativă uşurinţă joburi în zona internaţională. Iar a două ameninţare, sursă de drenaj, este tehnologia, companiile de tehnologie. În acest moment, pricipala competetie pentru industria noastră este reprezentată de către companiile de tehnologie. Şi, în plus, aceste companii, încep să aibă o nevoie din ce în ce mai mare de „beautification”. Iar această „beautificare” este făcută în acest moment de specialiştii din industria noastră de comunicare.
În acest moment, industria noastră se află într-o poziţie extrem de dificilă pentru că poate concura cu o foarte mare dificulate la nivel de salarizare, de atractivitate şi de mitologie de muncă, de etos de muncă al industriilor respective pentru că toţi tinerii cresc în acest moment şi cu poveşti de succes şi cu legende de tip „facem un what’s up” şi îl vindem pe 4 miliarde de dolari la Google. Deci, acesta este etosul în acest moment: aş vrea să ştiu să fac coding să am o big ideea, să fac lean start-up, să dezvolt o aplicaţie, pe care să mi-o cumpere apoi Google pe un miliard de dolari.
Ei, industria noastră nu are în acest moment, o poveste, o legendă la fel de atractivă precum are industria de tehnologie şi de aici, după mine, tensiunea foarte mare pe care o are industria noastră, şi cred că până nu va rezolva această tensiune, care nu poate fi rezolvată doar de către agenţii sau de către clienţi, ci în legătură cu şcolile, cu pregătirea şi cu reglarea forţei de muncă.
Cristina Gheorghe: În 2007, era o piaţă care creştea accelerat şi de aici nevoia mare de oameni competenţi, iar piaţa nu putea să crească atât de repede pe cât era nevoie. Iniţiativa a fost sprijinită de companiile din marketing şi comunicare şi a fost o iniţiativă extrem de valoroasă, că dovadă că Școala IAA funcţionează cu regularitate de 10 ani.
Eu cred că acum este o situaţie similară cu cea din 2007. Cred că acum nivelul de competenţe solicitate este mai ridicat decât în 2007, inclusiv aşteptările companiilor sunt mai mari, cum este şi firesc, dar situaţia este similară. Şi astăzi ne confruntăm cu o lipsa mare de oameni competenţi, necesari desfăşurării activităţii la nivelul existent în prezent.
Victor Dobre: Întâmplarea face că şi în 2007 şi acum, la 10 ani distanță, piaţa românească are nevoie de forţă de muncă. Diferenţa dintre cum sunt acum absolvenţii şi cum erau atunci este o diferență clară de generaţii. Parcă cei de atunci aveau ceva mai multă răbdare şi aveau, cumva, o lecţie a umilinţei deprinsă deja. Generaţiile din prezent sunt mai mult “no bullshit”, vor răsplata și recompensa imediat. Este greu să-i convingi că mai au de învăţat, dar au deschiderea să accepte atunci când primesc informaţie de calitate.
Forbes: Cum vi se par cursanții Școlii IAA din prezent, comparativ cu cei de acum 10 ani?
Afrodita Blasius: Sunt la fel. Cu o energie foarte bună şi atunci, şi acum. Majoritatea vin cu dorinţa de a învăţa şi sunt cu mintea deschisă să afle, să discute, să înţeleagă lucruri noi. Avem tot timpul surprize frumoase la prezentările de final – când vin cu idei şi planuri simpatice. Nu este o diferenţa majoră, doar ceva mai multă tehnologie, cu ei la şcoală – multe screenuri. Dar ca atitudine, ei sunt la fel de pozitivi şi de deschişi.
Forbes: Credeți ca Școala IAA poate iniția o reformă a învățământului de stat?
Felix Tătaru: Nu cred. Putem să inspirăm, să ajutăm, în zona învăţământului care pregăteşte viitorul industriei şi asta deja o facem. Avem proiecte cu universitățile care pregătesc viitorul industriei de marketing şi comunicare. La nivel structural, însă, trebuie să vrea şi sistemul să se reformeze, pentru că au fost încercări şi au parteneriate, care însă nu au performat.
Nu cred că, în mod direct, Şcoala IAA poate să conducă un proces de reformă al învăţământului de stat, dar poate să aibă un rol de inspiraţie, de influenţare a ceea ce se întâmplă acolo, în măsură în care sistemul îşi doreşte.
