Cautare




, Contributor

Directorul Reprezentanţei de Promovare și Informare Turistică a României pentru Marea Britanie și Orientul Mijlociu, cu sediul la Londra.

Lifestyle |
|

Va fi bine, domnule Comandant!

Domnule Comandant, am zburat și zbor mult, foarte mult, în întreaga lume și la fiecare aterizare, în timp ce avionul rulează înspre poarta de debarcare, mulţumesc în gând piloţilor care m-au adus în siguranţă acasă sau în locul unde trebuie să ajung. De multe ori, am reușit să le mulţumesc personal și m-am simţit norocos.
Razvan Marc_contibutors

Nu v-am cunoscut niciodată și nici nu am zburat cu dumneavoastră, dar mulţumirile și strângerile de mână adresate piloţilor mergeau și merg și către dumneavoastră, pilotul român care a dus în siguranţă acasă sau unde trebuiau să ajungă sute de mii de pasageri, ca mine, din întreaga lume.

La fel ca majoritatea populaţiei ce are acces la internet, înţelepciunea mi-o iau și eu de pe Wikipedia, Google, YouTube și de pe reţelele de socializare. Și de pe reţelele de socializare am aflat, domnule comandant, că trăim în bule. Am acceptat termenul și m-am resemnat. Într-una din bule, cea a pasionaţilor români de aviaţie de pe reţelele de socializare, v-am cunoscut și ne-am împrietenit virtual, fără să schimbăm vreun rând doar câteva like-uri sporadice.

Începutul lui 2017 a fost bogat în știri și informaţii pentru cei din bula noastră. Le știţi, vă și amintesc câteva: Air Canada și-a schimbat livelry-ul și uniformele, Air France zboară cu 787 de la Paris la Londra, Qatar Airways a debutat cel mai lung zbor din lume, Tarom a renunţat și la singurul zbor pe săptămână spre Dubai, definitiv – amănunte ce nu interesează publicul larg, dar pe noi, în bulă, ne ţin cu sufletul la gură, ne dau pe spate și ne fac să dăm din deget pentru a citi mai multe. Dar niciunul dintre aceste „evenimente“ nu a marcat bula noastră mai tare decât anunţul venit la început de februarie că dumneavoastră agăţaţi cascheta în cui. Știu că nu v-a plăcut niciodată să o purtaţi, dar e o figură de stil. Carevasăzică vă pensionaţi. Puneţi punct unei cariere de zeci de ani, dintre care ultimii petrecuţi la una dintre cele mai mari companii aviatice din Golf.

Reacţiile le-aţi văzut, domnule comandant. „Ne vor lipsi pozele dumneavoastră“, „Și filmuleţele“, „Comentariile pertinente“, „Povestirile scurte și amuzante din câte un layover exotic“, momentele în care scriaţi cum tremura ceaiul în ceașcă atunci când treceaţi pe deasupra Africii prin niște nori de furtună; aterizările zgâlţâite din Asia de Sud Est etc.

Doamnele sensibile au suspinat după „apusurile suberbe“ altele după răsărituri perfect încadrate de Muntele Fuji sau de doi palmieri pe o plajă tailandeză. Piloţii în devenire v-au scris că le vor lipsi sfaturile și, sunt sigur că, în privat, v-au cerut permisiunea să continue să vă întrebe câte în lună și în stele (literalmente) despre profesia pe care o lăsaţi în urmă. Domnii v-au amintit ce norocos sunteţi să fi văzut atâtea locuri și să fiţi mereu înconjurat de cele mai frumoase femei, stewardezele. Și mulţi au fost cei care v-au scris că va fi greu, vă va fi greu, „va fi dureros“, “nu veţi știi ce să faceţi cu atâta timp liber“, că vă veţi trezi dimineaţă întrebându-vă „unde zbor azi“, că ceva se va rupe.

Dumneavoastră păreţi resemnat (bănuiesc că aţi avut timp să vă obișnuiţi cu ideea). Aveţi o casă în România de unde să văd munţii. Cred că o să reveniţi acolo. Cred că o să va bucuraţi în tihnă de familie și prieteni, de verde și frig și aer curat.

 

Când am decis să vă scriu am început să citesc interviuri cu piloţi de peste tot din lume la momentul pensionării. Unul dintre ei spunea „În fiecare dimineaţă când plecam la zbor, îmi pregăteam atitudinea corespunzătoare altitudinii la care zburam“. Altul povestea cum era salutat de toată lumea respectuos atunci când venea sau pleca de la aeroport îmbrăcat în uniformă. Când se schimba în haine civile, nu-l mai recunoștea nimeni la supermarketul din colţ.  Toţi povesteau despre avionul pe care au început și cel de pe care s-au pensionat, despre celebrităţile pe care le-au avut la bord, despre vreme bună și vreme rea și, la fel ca și dumneavoastră, niciunul nu-și exprima părerea de rău faţă de ce lasă în urmă. Asta pentru că piloţii sunt oameni cerebrali, raţionali, antrenaţi să nu-și trădeze emoţiile, trăirile, fricile. Regretul (inerent unui sfârșit de capitol) îl păstrau în suflet, pentru ei. Și dumneavoastră pentru dumneavoastră. Mă înclin.

Internetul nu e sărac în citate potrivite pentru momentul retragerii unui pilot. „Because we flew, we envy no man on earth“- pentru că am zburat nu invidiem pe nimeni de pe pământ. L-am pus primul pentru că este preferatul meu. Următorul îmi permit să nu-l traduc, înţelegeţi oricum: „An old pilot is one who can remember when flying was dangerous and sex was safe.“ Și ultimul „You have to make up your mind about growing up or becoming a pilot. You can‘t do both.“ Trebuie să te hotărăști dacă vrei să te maturizezi sau vrei să te faci pilot. Nu le poţi face pe amândouă. Știu că aţi rămas copil, iar vestea bună e următoarea: acum că s-a încheiat capitolul aviaţie e momentul să o luaţi de la capăt. Sufletul vă permite.

Îmi imaginez că sunteţi prins până peste cap așa că nu mi-am permis să vă contactez pentru un interviu. Dar vă cer acceptul de a face, cândva, un interviu, pe îndelete, despre zbor, avioane, aeroporturi, vreme și, de ce nu, stewardeze.

Sunt  sigur că acele sute de mii de oameni pe care i-aţi dus în siguranţă acasă sau în locul în care trebuiau să ajungă, atâţia zeci de ani, vă mulţumesc în gând și vă strâng virtual mâinile. Chiar dacă ei nu sunt conștienţi de asta și chiar dacă nu fac parte din bula noastră.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii