Cautare



, Contributor

Critic și istoric de artă, expert atestat al Ministerului Culturii, consultant al Casei Majestății Sale Regelui Mihai I.

ForbesLife |
|

Magnum opus – Cum se naşte o capodoperă?

În Evul mediu, o capodoperă (magnum opus, meisterstück, masterpiece, chef d’œuvre) era o lucrare pe care un meșteșugar trebuia s-o execute și s-o supună unui juriu spre a obţine titlul de maistru.
Adrian Buga_contributors

Detaliile operei, fineţea execuţiei şi primirea ucenicului în ghildă erau judecate de cel mai bun maistru (Masterpiece), cel care, prin îndemânarea sa, îi întrecea pe toţi. Marea atenţie pentru făurirea unei piese unice, care urma să fie analizată de către un Masterpiece, conducea năzuitorul să se ridice peste toţi ucenicii, indiferent din ce ghildă făcea parte, cea a pictorilor, sculptorilor sau a orfevrilor.

Termenul de capodoperă a primit o semnificaţie nouă spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, într-o perioadă marcată de formarea unui număr tot mai mare de muzee, inclusiv Muzeul Luvru, înfiinţat pe 10 august 1793. Aici, pentru a alege anumite obiecte de artă, trebuiau distinse capodoperele conform unor criterii specifice. În funcţie de epoca de provenienţă, obiectul trebuia ales dintre cele mai reprezentative.

Citește și La ce e bun să privești arta?

Ce este o capodoperă?

Suntem ademeniţi tot timpul de capodopere, muzeele din toată lumea le afişează cu mare fală invitându-ne să le admirăm. Scriitorii Émile Zola în L’Oeuvre şi Honoré de Balzac în Le Chef-d’oeuvre inconnu spun că o operă de artă nu este niciodată finalizată şi totuşi unele dintre aceste opere de artă, terminate sau neterminate, devin capodopere. Cum?

Este evidentă implicarea subiectivă a specialiştilor şi a curatorilor în selectarea obiectelor de artă. Poate prin înţelegerea kantiană putem spune că o capodoperă este ce place în mod universal, dar totuşi suntem contrazişi de pictori ca Ghirlandaio, Piero della Francesca sau Goya care au pictat personaje foarte urâte, bătrâne şi schimonosite. Pentru unii aceste lucrări sunt foarte frumoase, pentru alţii nu. Totuși, o capodoperă trebuie să treacă timpul fără să ţină seama de fluctuaţiile gustului.

În sensul modern, o capodoperă este o operă desăvârșită, culme a creaţiei; lucrare perfectă în orice domeniu.

 

Cine proclamă un obiect de artă într-o capodoperă?

Un istoric al artei ar spune că o capodoperă este acea lucrare care a schimbat drastic percepţia de gust şi de stil dintr-o anumită perioadă. Bun exemplu este opera lui Giotto care s-a îndepărtat de modul de stilizare bizantin şi a schimbat percepţia asupra artei, Giotto devenind fondatorul picturii vestice, aşa cum este cunoscută de noi astăzi.

Specialiștii din muzee renumite spun că un obiect de artă poate fi considerat o capodoperă, nu numai pentru frumuseţea sau tehnica sofisticată cu care a fost înzestrat, ci şi datorită unor asocieri speciale cu o celebritate, cu un loc sau cu o perioadă aparte; raritatea sau manifestarea măiestriei celui care a facut-o, trecerea ca un obiect reprezentativ pentru o eră, viziunea artistică, măiestria, sunt doar câteva dintre calităţile cu care trebuie să fie înzestrată o capodoperă.

Citește și Potius mori quam foedari

Memento mori

Senzaţiile trăite ne explodează în fiecare colţ al trupului, nimeni nu pleacă neafectat, în agonie sau extaz, din faţa unei lucrări de Caravaggio; pictorul ne manipulează prin arta sa, iar prin realismul detaliilor, de o tangibilitate carnală, se joacă cu emoţiile noastre, amintindu-ne trecerea inevitabilă.

Poate că prin aceste capodopere create de mari artiști lăsăm, noi oamenii, amprenta trecerii noastre fugitive pe pământ. Arta rămâne imuabilă, ea este un izvor veşnic care oferă omului bucurii pure şi inalterabile, cu condiţia să vrea și să ştie să le descopere singur, nu prezentate de alţii. Pentru aceasta trebuie să-şi ascută simţurile: să vadă, să privească, să asculte, să soarbă cât mai multe capodopere, iar apoi să înţeleagă și artistul − micul creator.

 

Capodopera ideală

Mulţi pictori povestesc cum au văzut lucrarea în minte foarte bine conturată şi că imediat au trecut pe pânză ce simţiseră în momentul de inspiraţie. Poate că efectul a fost bun sau slab, poate că s-a născut o capodoperă sau nu, dar cel mai mult mă interesează acel moment în care artistul primeşte opera de artă în spatele ochilor. Momentul în care pânza albă vibrează încă neatinsă de pensulă sau cel în care statuia aşteaptă încă să erupă din blocul de marmură.

Pot denumi momentul de dinaintea creaţiei propriu-zise, protocreaţie sau capodopera ideală, nenăscută.

Hans Belting, în cartea sa intitulată Capodopera invizibilă, vorbeşte despre acest ideal intangibil, obiectul de artă irealizabil descris în cuvinte, dar imposibil de creat. Pentru unii, capodopera invizibilă, ideală, este scopul suprem. În noţiunea de capodoperă sălăşluieşte visul artei absolute, dar absolutul este de neatins, totuși, sunt onorat să cunosc artiști care încearcă.

Încearcă, pentru că viziunea fără punerea în practică este doar vedenie.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii