Cautare




, Contributor

Gastronomie |
|

La Mahala, birjar!

Mă tot bătea la cap un prieten care se pricepe la mâncare bună și care îmi știe pasiunea pentru același lucru – „Hai să mergem la Mahala că e foarte bun, sigur îți place, o să vezi că e altceva”.
RAZ_3556_HDR

La fel, o prietenă foarte bună și foarte mofturoasă mi-a tot spus de Mahala, așa că, până la urmă, mi-am rupt din timp într-o zi în care am decis să nu iau prânzul pe tastatură și am descins la Palatul Bragadiru, unde se află acest restaurant.

Pe colț, mai precis, asezonat cu o terasă foarte frumoasă și foarte liniștită. E, de altfel, una dintre zonele mele preferate din București, unde reușești să mai vezi șă să mai simți crâmpeie din vechiul București, așa cum era el odinioară, frumos și, mai ales, șarmant.

Când intri în restaurant, nu ai cum să nu remarci pereții acoperiți din cap până-n picioare cu fresce, le-aș spune, realizate de un artist pe care nu îl cunosc, dar cu care mi-ar plăcea foarte mult să stau de vorbă. De fiecare dată când mă duc la Mahala, insist să mă așez la masa de la intrare, chiar dacă, poate, nu e cel mai bun loc, pentru că nu mă mai satur să mă uit la povestea ciobănașului moldovean, reinterpretată pentru Mahala. Alături de un domn cu sifoane și un domn cu albine. Nu mă întrebați, doar mergeți, măcar să vedeți Miorița. Și discutăm după.

Servirea nu e extraordinară, dar e ok, decentă. Ca people-watching, una dintre îndeletnicirile mele preferate, e un loc de top – vezi aici oameni care simți că au trăit și au ce spune. Minus domnișoarele făcătoare de selfie pe care le-am văzut o dată și pe care sper să nu le mai văd, nu de alta dar strică atmosfera locului.

Mâncarea, ca să ajung și aici, este minunată. Lucruri clasice, reinterpretate. Cu foarte mult gust.

Nu o singură dată mi s-a întâmplat să mă gândesc mult și intens la supa lor caldă de roșii, cu caș. Și acum m-aș sui în mașină să fug acolo doar pentru supă. Iar eu sunt genul de persoană care nu are pofte – nici măcar când eram însărcinată.

Soțul meu preferă supa de roșii varianta rece, dar eu vă sfătuiesc să vă încingeți cu un șervet și să comandați și supa de vițel cu rasol.

IMG_6125

La felul principal, nici nu am ce să vă recomand neapărat, pentru că absolut totul e bun. Mie îmi place mult risotto cu trufe negre românești, dar nu mă dau în lături nici de la bibanul cu salata de avocado, roșii și coriandru. Cotletul de vițel la grătar e minunat, rar așa carne bună. Andrei al meu comandă mereu cocoșelul în crustă aromată, care înțeleg că este delicios.

La desert, eu nu ies din bunul obicei de a lua fondantul de ciocolată cu înghețată de vanilie, pe care mă încăpățânez să îl termin, deși la acel moment sunt deja arhiplină.

Iar când ies, după un prânz minunat, nu mă mai deranjează nici clădirea comunistă și semi-abandonată din fața palatului, simbol trist al unui oraș chinuit de aproape 70 de ani.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii