Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

Lifestyle |
|

La cafea cu… Ana Maria Mihăescu

Fost manager regional în International Finance Corporation, divizia de investiții a Băncii Mondiale, Ana Maria Mihăescu este astăzi o femeie ale cărei bucurii se împart între muncă, grădinărit, gătit, lectură și timpul petrecut alături de familie, reușind să fie în același timp un mentor care pledează pentru echilibru, dar și o mamă mândră de băiatul ei.
anamariamihaescu

Experiență oferită de Nespresso

Cine e Ana Maria Mihăescu și ce îi caracterizează personalitatea?

E greu de răspuns. Extrem de mulți ani, peste 40, am purtat o pălărie cunoscută în lumea de astăzi ca fiind lumea corporatistă, dacă putem numi așa și societățile dinainte de ʼ89. Ani mai puțini (fiul meu a împlinit 18 ani) am fost mamă, iar de 30 de ani sunt soție. Am un grup de prietene alături de care sunt împreună din anii de facultate – deci de peste 40 –, suntem extrem de norocoase că am rămas în București și ne vedem din când în când. Acestea ar fi pălăriile mari.

Sunt o locuitoare a paradisului verde, în Corbeanca, lângă pădure, unde este un aer atât de curat, încât ar trebui să-mi inducă o stare de somnolență, dar nu se întâmplă așa. După atâția ani de activitate, cred că nici nu este sănătos să încetezi deodată. Am fost 20 de ani reprezentata Corporației Financiare pentru Europa Centrală și de Est, peste nouă țări europene și am încetat această muncă la începutul lui decembrie. Deși mi-aș fi dorit să stau mai mult cu copilul, să citesc toate cărțile pe care le-am amânat până acum, am realizat că trebuie să planific cu foarte mare grijă această descreștere de activitate.

Ca urmare, m-am gândit ce școală ar putea să mă ajute să dezvolt noțiunile în activitatea pe care aș fi vrut să o fac la pensie, iar la pensie îți dorești să dai cât mai mult înapoi societății sau să transferi generației tinere din experiența ta, lucru pe care îl poți face din postura de membru al consiliilor de administrație sau comisiilor de supraveghere.

Cea mai bună școală pentru acest lucru este INSEAD, iar din ianuarie m-am înscris la cursuri, în iunie le-am terminat și urmează ca luna aceasta să primesc certificarea. De unde credeam că voi avea timp să îmi citesc rafturile de acasă, că voi lucra doar două zile pe săptămână, iată că, practic, de la începutul anului am avut doar trei zile în care nu am muncit.

Ați venit la întâlnire cu un braț de cărți și mi-ați spus deja că vă place lectura. Ce cărți vă fac plăcere?

Citesc cărți de călătorie, memorii, dar și romane. Săptămâna trecută am citit „Balcicul“ de Lucian Boia și a fost o plăcere: să te întorci în vremurile bunicilor noștri și să înțelegi ce înseamnă cu adevărat Balcicul. Îmi plac și romanele sud-americane. Pe mine, mai mult decât Marquez, m-a marcat Erico Verssimo. Cred că „Domnul Ambasador“ rămâne cartea care descrie cel mai bine cât de greu îi este unui intelectual să trăiască într-o revoluție, probabil și datorită faptului că am trăit perioada ʼ89 și am putut empatiza cu subiectul. Fac parte din generația care a crescut cu clasici, așa că îi citesc și pe Tolstoi, și pe Rebreanu, și pe Teodoreanu cu aceeași plăcere.

Dacă tot au ajuns și cafelele noastre, trebuie să vă întreb: vă mai aduceți aminte de prima cafea?

În primul rând, ca ceremonie, e încă un sentiment de frustrare, pentru că noi, copiii, aveam dreptul doar la cacao cu lapte, iar în vreme ce adulții pregăteau cafeaua, mă întrebam când voi ajunge și eu să fiu servită, într-o ceașcă frumoasă de porțelan, cu acea licoare extrem de parfumată. Acum, în epoca Nespresso, când cafeaua este atât de convenabil ambalată, nu puteți realiza ce însemna în anii ʼ80 să obții o cantitate mai mare de cafea arabica, să ajungi acasă, să pui cafeaua în cuptor pentru câteva ore, la sfârșit să îi adaugi puțin coniac sau lichior, să o lași să se răcească, apoi să o macini și să o fierbi într-un ibric cu mult zaț, iar apoi să o torni în cești care te îmbie și ele.

Până la 16 ani am băut cacao sau ciocolată, însă, pe lângă ceremonia cafelei, îmi aduc aminte că se adăuga și cumpăratul cafelei: existau câteva mici buticuri care erau ținute de domni sfătoși, drăguți și unde te întâmpina un parfum extraordinar de cafea care te aștepta în vase mari strălucitoare de alamă. Alături găseai zahăr candel, halviță, roșcove și de fiecare dată luam mai multe tipuri de cafea și rămâneau câțiva bani pentru o tratație dulce.

Dar care a fost cea mai bună cafea pe care ați băut-o?

Cea mai bună a fost o cafea pe care am băut-o la Lima. Am băut cafea și în Columbia, însă aceea din Lima mi-a rămas lângă inimă. Am intrat într-o cafenea mică de lângă hotelul unde eram cazată și imediat vânzătorul m-a întrebat de unde sunt, iar pentru că eram primul român care călca pragul acelui magazin, mi-a preparat o cafea foarte specială. Ei sunt foarte eleganți și politicoși. Nu cred că era ceva extraordinar, dar mi-a oferit-o atât de frumos și cu atât de multă iubire, încât a rămas, pentru mine, cea mai buna cafea.

Am ajuns la un subiect foarte drag mie: călătoriile. Vă place să călătoriți? 

Când am terminat facultatea în 1980 – am fost ultima promoție de Relații Economice Internaționale –, atunci când m-au întrebat colegii ce aș vrea să fac, am spus că mi-aș dori să  lucrez la Națiunile Unite. Într-adevăr, zece ani de zile am lucrat în asigurări internaționale, apoi în sectorul bancar am fost printre membrii fondatori ai Băncii de Import – Export a României, iar în 1997, când Banca Mondială a vrut să deschidă biroul lor pentru IFC din București, am avut șansa de a fi aleasă.

A fost un proces dificil, cu extrem de multe interviuri, dar am reușit. Astfel, am călătorit mai mult decât mi-aș fi închipuit vreodată, în toate colțurile lumii. La 30 de ani, o astfel de meserie este un vis, când însă te apropii de 60, să nu petreci decât o zi pe lună la București și pe restul la Varșovia sau Praga, nu este întocmai ușor. Am avut o carieră extraordinară, însă, în cazul meu, întotdeauna prioritatea a fost familia.

În acest spirit am creat în IFC, pentru toate cele 100 de birouri ale noastre, rețelele profesionale de femei cu același îndemn pe care îl dau și astăzi: când vă doriți ceva, să nu îl faceți doar pentru că vi se pare că acesta este trendul sau cineva a făcut așa și a fost de succes. Cu toții suntem diferiți și toți trebuie să acționăm așa cum simțim. La mine, de exemplu, succesul a venit mai târziu, pentru că în ʼ89 nici nu se punea problema unor cariere, iar la 34 de ani știam deja ce vreau de la viață.

Citește și La cafea cu… Alecsandru Ionescu

Ați avut un model, un mentor? Sau v-ați gândit să deveniți mentor?

Am avut un număr semnificativ de fete din sistemul Băncii Mondiale și chiar de la Fondul Monetar pentru care am fost mentor. Patru ani de zile am fost responsabilă pentru Departamentul de Diversitate și Incluziune, iar pentru fetele care nu își găseau drumul în sistem am creat o serie de întâlniri în așa fel încât să aibă acces la toate informațiile de care aveau nevoie, să împărtășească informal ceea ce știu. Multe dintre sistemele corporatiste sunt atât de complexe, încât există și o regulă de bază: nimeni nu îți oferă dacă nu spui că îți dorești. Educația noastră este introvertită, dar nu mai este realitatea culturii noastre actuale.

Vorbiți despre munca dumneavoastră cu atât de multă pasiune, dar care vă sunt bucuriile? Cum arată o zi obișnuită din viața dumneavoastră?

În primul rând, ce cred că extrem de important este echilibrul. Și să încerci să împrăștii bunătate și fericire în jurul tău pentru că ea se răsfrânge asupra ta. Pe parcursul carierii mele, am fost recipient al bunătății multor oameni și mi se pare normal să fac aceleași lucruri pentru cei pe care îi întâlnesc. Ziua mea este foarte simplă, începe în micul meu birou din paradisul verde, birou care e roșu, are un aer japonez, unde îmi deschid poșta electronică bându-mi cafeaua împreună cu soțul meu. Dacă nu am întâlniri sau consilii de administrație, îmi place să grădinăresc și să am grijă de mică mea grădină de trandafiri. Îmi face mare plăcere să gătesc pentru cei dragi. Am câteva rețete pe care le fac cu toată dragostea.

Îmi place foarte mult să fac un sos de nucă numit scordolea, care e o rețetă românească foarte veche, ieșită din uz. Acum îmi place să fac o supă picantă de dovleac, care este rețeta lui Oprah. Gătesc rețete ușoare, dar toată plăcerea mea este să aranjez masa, să așez porțelanurile sau ceramica țărănească, dacă e o mâncare tradițională. Bucuria mea este aceea de a primi, de a servi, de a așeza la masă. Apoi îmi aștept copilul de la școală, discutăm. Urmează să meargă pentru studii la Madrid la IE și, pentru că nu are niciun talent, ca și mama lui, alege Business Administration.

Ce vă inspiră cel mai mult?

Cea mai mare inspirație este Teo, băiatul meu. Dar în viața profesională există necesitatea de a ajuta omul de rând, să poți schimba ceva prin munca ta. Sunt extrem de mândră că în România am reușit să schimb 85% din spitalele de dializă, unde existau niște condiții îngrozitoare. Datorită programelor noastre, am reușit să schimbăm aceste lucruri, iar ce poate fi mai motivant decât faptul că ajuți acești oameni? Viața este foarte aspră și trebuie să îi modelezi pe cei din jurul tău încât să dăruiască.

Adresa: Hotel Radisson, Calea Victoriei 63-81, Caffé Città

Parteneriatul dintre Forbes și Nespresso, denumit sugestiv ‘La cafea cu…’ se bazează pe legătura inepuizabilă dintre inspirație și frumos, dintre emoție și sensibilitate. Nespresso este prin definiție un brand inspirațional ce caută în permanență să îmbogățească calitativ timpul pe care ni-l dedicăm, clipele de liniște și evadare din cotidian. De aceea, savurarea unei cafele Nespresso este o experiență inegalabilă, iar textura bogată și aromele inconfundabile ale cafelei Nespresso sunt alegerea perfectă pentru aceste momente speciale care ne aduc idei și inspirație. Nespresso și Forbes vă invită să savurați o cafea excepțională în compania unor povești extraordinare, pline de inspirație și frumos.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii