Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Media şi entertainment |
|

Gheorghe Erizanu (Cartier): „Cei care administrează statul consideră că cititul la români e businessul editorului”

Gheorghe Erizanu, directorul general la Editura Cartier, constată că infrastructura pieței culturale din România este în fază incipientă, fără viziune și fără perspectivă.
Gheorghe Erizanu_credit V.Turea_mic

Foto credit: V. Turea

Forbes: În ultimii trei ani (2014 – 2016), România a înregistrat creșteri economice. În ce măsură aceste performanțe macroeconomice au influențat piața editorială din România?

Gheorghe Erizanu: Editorul este cel mai fericit într-o țară prosperă și cu salarii decente. Orice creștere economică reală, care duce la majorări salariale reale, este privită cu ochi buni de cei care trăiesc din cărți. Asta înseamnă că populația își poate permite cheltuieli și pentru cultură.

Problema noastră e că atunci când omul are creșteri salariale după o perioadă de criză economică, atunci el are de recuperat alte costuri, are o listă mare de cumpărături, pe care nu și-a permis-o în perioada crizei. Iar în acea listă cartea e la coadă. Când ajunge la ea, iarăși vine criza. O altă criză. Avem nevoie de perioade stabile mai mari ca să putem vorbi concret despre efectul creșterii economice și asupra cărții.

Și mai este o problemă firească. Munca asupra unei cărți, de multe ori, e mai lungă decât munca țăranului. Nu toată sămânța din primăvară dă rod imediat în toamnă. De multe ori o culegem peste o toamnă. Dacă suntem foarte optimiști, atunci după acest an, dacă va avea creștere economică peste media europeană, editorii ar putea simți efectele reale ale creșterii macroeconomice românești.

VEZI BILANȚURILE CONTABILE ALE EDITURILOR DIN ROMÂNIA – ANUL 2016

Forbes: România este de 10 ani în Uniunea Europeană. Dar piața editorială din România este integrată sau măcar conectată, din perspectiva valorilor și a businessului, la piețele europene?

Gheorghe Erizanu: O bună parte din piața de carte românească a fost conectată la valorile europene și până la intrarea în UE. Tot așa cum o altă bună parte a rămas legată ombilical de valorile protocroniste românești și mai bate și azi fierul cuiului dacic.

Probabil, cu trecerea timpului, editorii din prima categorie vor fi mai numeroși. În detrimentul celei de a doua. Dar aceasta nu e o axiomă. BREXITUL poate apărea de după orice colț. Și oricând.

Businessul de carte se face în hotarele clare ale limbii române. Metodele pot fi europene. Dar frontiera limbii rămâne. Calitatea poligrafică a cărților a crescut mult după 1989. Iar tirajele au scăzut nepermis de mult.

Editorii români lucrează cu tiraje de 500 – 1.000 exemplare la o populație de circa 20 de milioane. Editorii italieni încep cu un tiraj de 8.000 de exemplare la o populație de 60 de milioane. Maghiarii au tiraje de 5.000 de exemplare la nici 10 milioane. Estonienii au tiraje de 1.000 de exemplare la niciun milion vorbitori de estoniană. Statistica ne bate oricum am încerca s-o prezentăm.

Forbes: În opinia dvs, care sunt blocajele interne ce au frânat în ultimii trei ani dezvoltarea pieței editoriale din România?

Gheorghe Erizanu: Editorul este lăsat singur în fața cititorului. Cu o senzație amară. Cei care administrează statul consideră că cititul la români e businessul editorului. Programe de susținere a lecturii la nivel de țară nu există.

Aprovizionarea bibliotecilor publice se face în mod clientelar. Bugetele bibliotecilor județene sunt cheltuite pentru editarea volumelor scriitorilor județeni.

Politizarea excesivă a ICR-ului a scos din spațiul public competitivitatea. Programele au devenit mai degrabă clientelare decât meritocratice. N-am fi știut niciodată că ICR-ul poate fi eficient, dacă nu ar fi fost perioada administrației Patapievici. Vorbesc de domeniul editorial.

Departamentul Românilor de Pretutindeni n-a fost niciodată exemplar. Nu mi-au fost clare niciodată prioritățile, programele și eficiența lor.

Importul/exportul în vama românească este prea birocratizat, dacă vorbim de frontierele non-UE, prea centralizat și îți consumă mult prea mult timp. Facturile de carte nu sunt de milioane. De aceea, costul din vamă per leu este extrem de mare.

Dar cea mai mare problemă e infrastructura pieței culturale, care trebuie să fie o arhitectură a națiunii. Ea este în fază incipientă. Creată haotică. Fără viziune. Fără perspectivă. Și fără politici vizionare.

Ca fapt divers: Biblioteca Națională a României nu are în mod obligatoriu cărțile românești apărute peste hotarele României. Cărțile din Basarabia nu fac parte din patrimoniu național. Nu vorbesc de cele 7 exemplare din depozitul legal. Nu e niciun exemplar.

NU RATA INTERVIURILE CU:

SILVIU LUPESCU (POLIROM)

DENISA COMĂNESCU (HUMANITAS FICTION)

VIOREL ZAICU (PARALELA 45)

MARIN VIDRAȘCU (LITERA)

IREN ARSENE (CURTEA VECHE)

ANA NICOLAU (NEMIRA)

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii