Cautare




, Contributor

Critic și istoric de artă, expert atestat al Ministerului Culturii, consultant al Casei Majestății Sale Regelui Mihai I.

ForbesLife |
|

Fiinţa textelor mele – cazul pictorului Pallady

Acest text se naște, dincolo de spaţiul fermecat al cuvintelor, din dorinţa de a avea un moment de destăinuire. Doresc să urc frazele pe soclul amintirilor, pentru a fi privite mai bine de toată lumea, apoi să dăruiesc fiecare cuvânt, ca pe o floare unică, tuturor. Vreau să fie o înșiruire de imagini filtrate prin ochiul meu, cu râvna mea, în refugiul meu, în templul meu, cu seninătatea mea, cu extazul meu, fără nimic clar, fără nesfârșite așteptări, fără priviri spre ceas, doar clipe și parfum.
Adrian Buga_contributors

Mi-am șlefuit gândul dintr-o suflare. Am trecut prin goluri, prin abundenţă, iar acum, cunoscând momentul plinului, precum și pe cel al exilării lui, vreau să scriu despre un artist și despre fiinţa textelor mele. Este o bifiinţă, o
autoîntrepătrundere, o oglindire.

Scriu pentru a desăvârși prezentul și stările pe care le am acum. Scriu spre a face tot ce-mi stă în crez, scriu, deși totul pare motiv de plictiseală, despre uitare, despre neînţelegere, dar scriu. Așez totul scurt, cu rapide așteptări ale celor mai prielnice stări. Mă enervez și mă simt gol cu alegerile pe care le am în gând. Scriu și aleg.

Femeia – cazul Pallady

„Fiecare tablou e pentru mine

unic, pentru că înfăţișează

pulsaţiile clipei când l-am făcut,

împlinirea unui sentiment trăit.“

Theodor Pallady

Privirea atacă rapid orice trup pictat de Pallady. Văzul despică tăcerea. Totul este dezvelit și oferit celor care se uită. Apare o fiinţă stranie, plăsmuită artificial, un arhipelag al femeii devenit în opera sa imaginea unei stări-fantomă. Pare o imagine falsă, indusă, totuși femeia lui Pallady devine portret pictat în adâncul fiinţei autorului cu un dar perpetuu al asemănării.

Creaţie halucinantă, atemporală, cu tristeţea simţită-n oasele-i lungi, femeia palladyană nu are epidermicul existenţei, freamătul senzaţiilor nu este palpabil văzului. Liniștea abisală a doamnelor prinse în lecturi are ceva crepuscular, evanescent, curgere fără contururi, ca o visare a desfătărilor pe vreme de ploaie.

Artistul te convertește definitiv la însingurările proprii și așază o liniște surdă peste toate culorile sale. Pallady despică tăcerea în care eternitatea femeii iubite este așezată printre contraste insolite. Liniștea meditativă, proiectată din lumini vechi peste timpuri trecătoare, poate fi trezită de culorile vii simţite ca melodii vesele cântate la înmormântări. „Un tablou − precizează Pallady − este un poem pictural… de linii, forme și culori. Este mai mult decât o pictură, este gândire, sentiment, exprimate prin pictură: linii, forme și culori.“

„M-am străduit să mă desăvârșesc prin ceea ce îmi lipsea.“

Paul Valéry

Intensitatea exterioară a unei lucrări de artă atârnă de calitatea lăuntrică a artistului, cea care descoperă, taie și apoi întrupează natura sau fiinţa. Prin această filtrare simţită, artistul dă mai mult decât cere − e un joc în care noi, privitorii, suntem prinși fără să știm cine oferă și cine primește mai mult (ca-n viaţă).

Citește și La ce e bun să privești arta?

Știu cât preţuiesc în artă, prin ceea ce duc lipsă. Cu cât îmi lipsesc mai multe obiecte de colecţie, cu atât înţelegerea artei este mai mare. Iar dacă începem să credem că a colecţiona sentimente, clipe și parfum este mai împortant decât a aduna obiecte de artă, atunci masca colecţionarului − efigie fictivă a eternităţii − este scoasă și poate prin artă prindem curajul să privim oglinda.

Cred în artiști, nu cred în obiecte de artă.

Întrucât am o înţelegere deplină și clară a lipsurilor mele, o atmosferă de calm şi intimitate stăruie în mine când privesc o operă de artă și dobândesc astfel o percepere clară a artistului privit, ceea ce nu e puţin lucru. Într-un obiect de artă apare − odată ce-ţi înfingi privirea adânc − portretul creatorului. Acesta trebuie căutat și înţeles. Poate că, în zilele următoare, portretul creatorului îţi va displăcea și te va contraria – deoarece mâine, negreșit, vei fi inferior sau superior celui de astăzi.

Împortant este să revenim și să privim arta și artistul cu ochii de mâine, nu cu cei de ieri.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii