Cautare




, Contributor

Travel |
|

Două bilete DUS

Au plecat în toamna lui 2016 spre Vietnam, într-o călătorie căreia nu i-au pus limită temporală. La acel moment, relaţia lor dura de un an, suficient pentru a-și da seama că împreună pot cuceri lumea. Şi-au făcut un blog ca să ne povestească despre locurile noi pe care le descoperă și l-au numit – cum altfel? – DoarDus.ro.
A6500539

Până acum, în afară de Vietnam au mai străbătut două state, şi ele tot din Asia de Sud-Est: Cambodgia şi Thailanda. Şi un pic din Malaysia. Raluca Poenaru şi Alex Varninschi ne arată că pentru a aduce în viaţa ta oamenii şi experienţele care contează nu-ţi trebuie decât curajul de a porni la drum.
de Radu Lilea

Tocmai s-au întors la Hanoi, Vietnam, de la Kuala Lumpur, Malaysia, unde şi-au reînnoit vizele. Sunt puţin obosiţi în urma călătoriei, iar conexiunea la internet nu ne prea ajută, însă, cu toate astea, conversaţia se animă rapid. Abandonăm transmisia de imagine şi ne mulţumim doar cu sonorul. Nu contează, până la urmă, povestea e importantă, iar ei știu cum să o istorisească.

„Nu noi am ales Vietnamul, ci Vietnamul ne-a ales pe noi.“ E unul dintre primele lucruri pe care îl aflu de la Raluca şi Alex. Evident, nu sunt primul care îi întreabă de ce nu au mers în Europa Occidentală. „Pentru că acolo lucrurile sunt cumva previzibile“, îmi explică Raluca.

„Dacă ne-am fi mutat în Germania sau în Franţa, am fi avut fix acelaşi stil de viaţă ca în România: iei credit pentru casă, faci un copil, aştepţi să ieşi la pensie şi gata. Ne-am zis că Asia e diferită, cunoaştem un alt tip de a trăi, o altă cultură, alţi oameni.“

Lucrurile au debutat simplu şi, întru câtva, surprinzător. Şi-au făcut cont pe o platformă dedicată celor care vor să călătorească cheltuind puţin, lucrând ca voluntari. Pe workaway.info, întreprinzători din varii locuri oferă cazare şi, uneori, masă în schimbul muncii prestate de voluntar. „După ce ne-am înregistrat, nu ne-am mai uitat după nicio ofertă, dar într-o zi am primit un e-mail cu o propunere de la un centru de predare a limbii engleze aflat undeva în nordul Vietnamului. Şi am zis OK, mergem acolo.“

Alex îmi spune că primul lor gând fusese să ajungă pe o insulă malaeză, acolo trebuind să se hotărască care avea să fie următoarea etapă a itinerarului lor. Însă, de la început, au refuzat să-și facă planuri bătute în cuie.

„Ideea e să călătorim cât mai mult, în cât mai multe ţări şi oraşe. Unde ne va plăcea, vom rămâne mai mult“, precizează el. Hotărăsc următoarea destinație cu câteva zile înainte de expirarea vizei curente. „Ne uităm unde-i vremea mai bună: în Myanmar sau în Cambodgia? Vrem să vedem Indonezia, Filipine, Malaysia, Myanmar, Laos, dar când şi cum se va întâmpla, nu ştim. Am vizitat până acum Thailanda şi Cambodgia în afară de Vietnam. Alţii în şase luni străbat douăsprezece ţări. Nu ştiu cu ce rămân în afara fotografiilor, plus că, așa, banii se duc mai repede. Iar noi nu dorim să ne vedem nevoiţi să ne întoarcem în ţară.“

Adio, rutină!

În România, aveau joburi bune, la una dintre cele mai profesioniste televiziuni. Acolo s-au şi cunoscut, în urmă cu doi ani. N-a trecut mult şi gândul călătoriei pe alte meridiane a apărut, brusc, ca o glumă provocatoare. „Îmi amintesc că eram pe stradă, prin Dorobanţi, şi am zis: «Hai să plecăm în lume!». De aici a pornit totul“, îmi spune Raluca. Nu la o viaţă mai confortabilă se gândeau, ci la una mai bogată în experienţe. „Ideea era că voiam să ne deschidem ca oameni, să vedem cu ochii noştri tot felul de lucruri înainte de a aduce pe lume un copil pe care să-l creştem şi să-l învăţăm la rândul nostru.“

Au plecat când au simţit că rutina casă-job îi dusese într-un punct mort. „Aveam locuri de muncă bune pentru Bucureşti“, îmi povesteşte Alex. „Dar inerţia asta se perpetua de la lună la lună, devenise agasantă. Ne-am zis că a venit momentul pentru o schimbare. Aveam o sumă oarecare de bani şi ne gândeam dacă s-o investim într-un business sau dacă să plecăm. Dacă alegi călătoria, rămâi cu amintirile, cu experienţele, cu toate schimbările care se petrec în tine. E o investiţie pe care nu ai cum s-o pierzi pentru că, deşi te întorci fără banii respectivi, devii alt om.“

A fost, aşadar, o fugă de plafonare. Şi o necesară îndepărtare de România – cel puţin ei aşa au văzut-o. „Prin natura meseriei, eram mai expuşi realităţilor româneşti“, mă lămureşte Alex care a făcut muncă de reporter. „Eu mergeam pe teren, vorbeam cu o groază de oameni; vedeam analize şi cifre, știam cum merg lucrurile. Și era cam deprimant.“ Însă acum a călători nu mai este sinonim cu simpla distanţare de România. E o vocaţie pe care şi-au descoperit-o. Cum să rămâi într-un singur loc când ai atâtea de văzut?

Fețele Vietnamului

Decizia au luat-o în aprilie 2016, însă plecarea propriu-zisă s-a petrecut în septembrie. Şi, astfel, noua lor viaţă a început. O întreb pe Raluca cum s-au adaptat la noul mediu, care au fost primele impresii lăsate de Vietnam. „Am petrecut primele două luni la acel centru, în nordul țării, aproape de graniţa cu China. Primul contact a reprezentat un şoc cultural pentru noi, totul fiind complet diferit de ce ştiam, de ce ne imaginam. De exemplu, atitudinea oamenilor: sunt senini, relaxaţi şi au cu totul alte aşteptări de la viaţă decât noi. Dacă au casă, dacă au ce mânca şi familia este sănătoasă, restul este bonus. Nu se consideră săraci sau bogaţi.“

Citește și Tokio – science fiction și frunze ude

Abordăm chestiunile de specific gastronomic. „Mâncarea nu prea m-a impresionat, dar eu sunt un pic mai pretenţioasă la capitolul acesta“, îmi spune Raluca, moment în care Alex intervine râzând și asigurându-mă că ea nu e cel mai bun reper atunci când vine vorba despre experienţe culinare. „Dacă mâncarea nu e românească, tradiţională, asta e o problemă pentru Raluca.“

Se ştie că gastronomia vietnameză poate fi excentrică şi, pe alocuri, chiar odioasă, dacă o judecăm prin raportare la sensibilităţile vesticilor. Poveştile despre consumul de carne de câine nu puteau lipsi din dialogul nostru. „Noi stăteam fix vizavi de un restaurant, unde erau schingiuiți câinii dis-de-dimineaţă“, rememorează Raluca. „Era groaznic, am plâns zile la rând. Apoi, am citit mai multe privitoare la istoria lor şi am înţeles că vietnamezii nu şi-au permis luxul de a vedea câinii ca pe animale de companie.“

Însă Vietnamul înseamnă mult mai mult decât această imagine. „Nu este o chestiune în funcţie de care să judeci nici culinar, nici cultural această ţară, care este foarte mare, având o groază de tradiţii locale. Mâncarea din Hôi An, de exemplu, este cu totul diferită de cea din nord şi de cea din sud şi e delicioasă.“

Revenim astfel la experienţele frumoase, fecunde, originale, la acel Vietnam care realmente merită descoperit pe îndelete. „În nordul ţării sunt foarte puţini turişti, lucrurile au rămas autentice.“ Ce apreciază cel mai tare Alex la oamenii de acolo?

„Sunt senini, mulțumiți cu viața din acele așezări de câteva case. Îţi dau din puţinul lor. Nu se lamentează. Nici nu ştii dacă le lipseşte ceva. Pe de altă parte, în Vietnam, lucrurile diferă mult de la regiune la regiune. E ca şi cum ai călători prin trei sau patru ţări, nu prin una. De exemplu, sudul e mai liberal, mai progresist, nordul – mai tradiţionalist, mai legat de cultura chineză.“

Au străbătut ţara, vizitând oraşele mari, atracţiile cele mai importante, dar şi locurile mai puţin bătute de străini, deşi, din câte spune Alex, turismul e în plină ofensivă în întreaga țară, chiar şi în nord, cu destinații precum Sapa, Ha Long Bay și Hanoi. „E o ţară extrem de frumoasă şi de fotogenică în care găseşti de toate, de la turismul de aventură la cel de tip all inclusive. Sunt o groază de excursionişti care o străbat de la sud la nord. Îşi cumpără motocicletă în Saigon şi ajung cu ea până la Hanoi.“ Vietnamul este o destinaţie atât de căutată, încât, în anumite zone, turismul se dezvoltă haotic: se toarnă beton pe insule tropicale, apar tot mai multe hosteluri şi complexuri hoteliere, se construiesc parcuri de distracţii.

Temple, memoriale, spectacolul străzii

I-am întrebat care sunt locurile care le-au plăcut cel mai mult din țările vizitate şi mi-au spus că vor să se reîntoarcă în nordul Vietnamului într-un tur cu motocicleta pentru că zona este superbă, iar oamenii – pe măsura ei. În Cambodgia, i-au uimit templele din vechea capitală imperială khmeră, Angkor. Alex visa din copilărie să ajungă acolo. „Istoria acelor locuri nu are cum să nu te impresioneze. Şi faptul că situl este foarte mare, lucru de care îţi dai seama dacă ţii să vezi tot. Găseşti acolo tot felul de surprize, cum sunt micile temple ascunse, înconjurate de ape.“

Citește și Aventura indiană

Și tot în Cambodgia, Câmpiile Morţii şi fosta închisoare S21, martorele atrocităţilor săvârşite de Khmerii Roşii, au creat o puternică impresie asupra Ralucăi şi a lui Alex. „Sunt doar 40 de ani de la genocid şi vezi că victimele trăiesc acum alături de călăi.“

Felul în care străbat ei ţările le oferă o cunoaştere reală a oamenilor şi a locurilor, pe care cazarea la complexurile hoteliere nu o poate furniza. „Dacă am fi venit în concediu în Thailanda, de exemplu, nu am fi avut cum să vizităm şi insulele din sud, şi Bangkokul, şi orașele Chiang Mai, și Chiang Rai. Noi am văzut de la sud la nord destinaţiile principale, plus unele zone mai puţin turistice“, îmi spune Raluca.

La fel, nu ar fi avut timp să cunoască în profunzime Vietnamul, cu spectaculoasele privelişti pe care le oferă şi cu obiceiurile locuitorilor săi. „Totul e diferit – cultura, religia, valorile, obiceiurile vietnamezilor. Uite, aici oamenii dorm la prânz. Chiar şi personalul de la check-in, din aeroport. Trebuia să ne recuperăm TVA-ul pentru un laptop pe care îl cumpăraserăm. Am mers la ghişeu şi acolo am văzut nişte picioare ieşind pe după un fişet. Funcţionara dormea pe o păturică. Ce să fac, s-o trezesc?! Somnul de după-amiază e sfânt, programul zilnic gravitează în jurul acestor două ore de odihnă“, îmi povesteşte Alex.

Pe Raluca a impresionat-o devotamentul vietnamezilor pentru sport. „La cinci-şase dimineaţa şi la şapte seara, lumea e pe stradă. Ies cu toţii să facă mişcare, chit că unii doar merg dând din mâini. Aleargă, se strâng în grupuri şi dansează sau fac tai chi, joacă volei, badminton. Vezi toate categoriile de vârstă. Rar o să întâlnești vietnamezi graşi, lucru care nu ţine de dietă, pentru că ei mănâncă prăjeli, carne tocată și așa mai departe. Grăsimea de la porc e cea mai scumpă, cea mai preţuită, iar muşchiul – partea cea mai proastă din animal.“

Farmecul simplității

Un an petrecut pe meleaguri îndepărtate aduce cu sine schimbări. Priorităţile devin altele, scara de valori se modifică. Înţelegi că viaţa este mai mare decât suma grijilor cotidiene. Sau, în cuvintele lui Alex: „Nu te mai ataşezi atât de chestiunile materiale. Bine, excluzând aparatul foto (râde). Îi judeci mai puțin pe ceilalți, conştientizând că, de fapt, faci asta atunci când nu-i înţelegi. Judecăţile pun bariere, te împiedică să creşti ca om. Sunt mult mai liniştit şi mai împăcat acum decât în urmă cu un an de zile.“

Raluca spune că a învățat să se bucure mai mult de lucrurile din jur. „Discuţi cu oameni care gândesc diferit, şi nu mă refer acum doar la localnici, ci şi la expaţii pe care îi întâlneşti. Înainte nu aveam răbdare să vizitez pe îndelete. Ştii cum e, în vacanţă vrei să vezi repede-repede tot, apoi să stai un pic la plajă, încercând să te relaxezi, pentru că ştii că te întorci la muncă.“

Cum i s-ar părea acum o zi la birou, cu toată rutina și stresul ei? „Ideea de a aştepta cu nerăbdare să se termine programul mi se pare groaznică.“ Şi concluzionează la unison: „Suntem de acord că a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o. Nu avem niciun motiv de regret.“

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii