Cautare




, Fashion Editor

"Fashion is like eating. You shoudn't stick with the same menu." Kenzo Takada www.codenoir-style.com

Modă |
|

Bonne nuit, monsieur Alaïa!

Este foarte greu să scrii despre un geniu în puține cuvinte și doar în câteva pagini. Ca mulți oameni care m-au inspirat din copilărie și pe care inevitabil îi credeam cumva nemuritori, Azzedine Alaïa devine un subiect delicat în asemenea context. Dintr-odată, îți dai seama că lasă un gol palpabil când pleacă. Iar când este vorba despre un artist, parcă golul acela devine mai mare și imposibil de ocolit.
FASHION-ITALY-TUNISIA-FRANCE-ART-ALAIA

Unul dintre cei mai mari creatori contemporani din modă a plecat dintre noi în noiembrie, la vârsta de 77 ani. Acum e într-un loc în care îl văd bine cum creează rochii minunate, somptuoase și glamour pentru îngeri, pe care reușește cu dezinvoltura lui bine cunoscută să-i bucure.

Stilul lui m-a sedus de când eram copil. Alături de Giorgio Armani, Jean Paul Gaultier sau Claude Montana, arăta că o femeie elegantă putea fi sexy și atemporală într-un fel ce-mi apărea ca un secret bine păstrat, la ani-lumină de realitatea României de la sfârșitul anilor ʼ80. Și ceva de neatins. Ce la el era dezinvolt și sexy devenea vulgar și greșit preluat de altcineva.

Născut în Tunis în 1939 într-o familie de agricultori, Azzedine a ieșit de timpuriu din tradițiile familiale urmând cursuri de sculptură la Institut Supérieur des Beaux Arts din capitala tunisiană. Era pasionat de artă în toate formele ei și dragostea pentru pământ moștenită de la ai săi  a dus-o mai departe prin sculptură.

Disciplina își va lasă definitiv amprenta în maniera sa de a crea și va deveni semnătura lui stilistică. Fără schițe pe hârtie, Azzedine prelucra direct volumul corpului, pe care-l privilegia și îl sublima prin croiuri mulate. El nu dorea să fie creativ sau în trenduri, ci doar să facă femeile frumoase.  Iar creația vestimentară era pentru el un nou fel de a modela forme și de a face sculptură.

În 2015, cu ocazia expoziției sale la Roma „Couture/Sculpture“, din Villa Borghese, curatorii Mark Wilson și Anna Coliva, remarcând această trăsătură foarte clară,  i-au definit hainele ca „soft sculpture“ și o artă mai potrivită pentru a fi admirată într-un muzeu decât pe un podium. Arta împreună cu moda s-au împletit constant și solid în munca lui Alaïa.

Dar să ne întoarcem la mersul firesc al carierei sale. În 1957, viitorul designer se mută la Paris și lucrează destul de repede pentru Guy Laroche, Christian Dior sau  Thierry Mugler până la sfârșitul anilor ʼ70 când își deschide primul atelier în propriul apartament și îmbracă staruri ca Greta Garbo sau actrița franceză Arletty.

Succesul vine odată cu prima sa colecție de prêt-à-porter, în 1980. Remarcate întâmplător pe stradă de un buyer de la marele magazin american Bergdorf Goodman, piesele sale vor fi lansate rapid și la New York.

Urmează ascensiunea fulminantă a micului designer cu talent de uriaș. Anii ʼ80, glamour și efervescenți, au fost șlefuiți estetic de viziunea lui Azzedine care iubea femeile și care, la rândul lor, îl adorau.

Manechine, cântărețe, staruri holywoodiene, soții de președinți de stat sau dansatoare de la cabaretul parisian Crazy Horse, Alaïa își îmbracă muzele în afara trendurilor și normelor, lucrând târziu în atelierul său și ascultând vechi coloane sonore de filme. Și purtând invariabil o uniformă chinezească de culoare închisă în orice circumstanțe și la toate mondenitățile unde era invitat și care-i plăceau.

În 2008, Alaïa refuză Legiunea de onoare oferită de președintele Sarkozy. „Nu-mi plac decorațiile decât dacă sunt purtate de femei. Rochia mea pe o femeie, asta este o decorație frumoasă.“ 

Știa să creeze haute couture într-un cadru călduros, discret și intim, poate de aceea armata lui de cliente i-a rămas fidelă toată viață, pomenindu-l cu multă dragoste. Supermodelele anilor ʼ90, ca Cindy Crawford sau Linda Evangelista, nu ezitau să abandoneze angajamente scumpe și să zboare din toate colțurile lumii la Paris ca să lucreze cu el în show-uri simple și lipsite de extravaganță. În ciuda faptului că erau organizate liniștit în atelierul/showroomul lui din cartierul Marais pentru un mic public, toată lumea își dorea să vadă defilările sale.

Citește și Khatia Buniatishvili stil & stilettos dincolo de muzică

După șapte ani de absență din calendarul oficial Fashion Week, în 2011, Alaïa a revenit în atenția marelui public cu o prezentare de podium haute couture – un show foarte aplaudat de Donatella Versace, Sofia Coppola, Kanye West, care s-au aflat în primul rând. Ca apoi, în 2012, Alaïa să surprindă și cu un prim magazin.

Foarte timid și rezervat, Alaïa nu s-a considerat niciodată ca un designer și recunoștea că nu era interesat în vâlva din jurul modei. Atipic, perfecționist și independent, a impus respect pentru propriul ritm de lucru, în afara calendarelor Fashion Week, chiar și când a făcut parte din grupul Prada sau, mai târziu, din grupul elvețian Richmont.

Azi ar fi considerat un „disruptive“ – designerul fugea de promovare, dădea rar interviuri și nu s-a pliat niciodată pe regulile de publicitate. Pentru el, Fashion Week era momentul ideal de a-și invita prietenii acasă la o cină cu mâncare gătită de el, unde puteai să o întâlnești pe Rihanna, artistul și prietenul Julian Schnabel, Naomi Campbell sau creatoarea brandului japonez Comme des Garçons, Rei Kawakubo.

Unul dintre puținele lucruri cunoscute de marele public este faptul că nu doar mergea să vadă defilările creatorilor pe care îi admira și îi susținea din primul rând, dar achiziționa direct piesele lor de podium.

Un aspect al personalității sale pe care nu-l cunoaștem aproape de loc a fost cel de colecționar de piese exclusive de designer. Când o prezentare de modă îl fermeca, Alaïa cumpăra întotdeauna câteva piese, cele pe care le găsea cele mai spectaculoase și mai creative. În felul acesta, Micul Prinț al Modei, cum l-a supranumit lumea modei, făcea un compliment frumos în stilul său propriu și foarte personal, arătând cât de mult prețuiește un lucru frumos făcut de altcineva.

Azzedine Alaia și Carla Sozzani, Paris Fashion Week, septembrie 2014

 

Cu piese aparținând și brandurilor Comme des Garçons sau Victor & Rolf din perioada lor de glorie, colecția lui Alaïa este estimată la un număr impresionant de piese. Având în vedere gustul lui ieșit din comun, nu pot decât să-mi imaginez cum arată această colecție, armonia pe care o degajă ținutele atât de diferite și mai ales calitatea selecției.

Cât și cum ar arăta un spațiu special creat pentru așa ceva și unde – cu siguranță un loc cu alură de muzeu de artă contemporană în adevăratul sens al cuvântului.  Din mai multe surse apropiate, se presupune că Alaïa voia recent să organizeze și să creeze un muzeu în care să expună publicului toate aceste veșminte.

O veste neașteptată și minunată și un lucru pe care doresc să-l văd devenind realitate într-un timp scurt, cu atât mai mult cu cât un muzeu Alaïa ar fi un proiect creativ mai mult decât bine-venit pentru toți cei cărora le place moda, ca profesioniști sau amatori specializați.

Alaïa a fost dintotdeauna contemporan, atât prin creațiile lui care au depășit timpul, cât și prin atitudinea sa total relaxată față de modă și mai ales de industria ei. Micul Prinț al Modei se amuza lucrând și asta se simțea în tot ce făcea, de la ședințele foto cu fotograful Jean Paul Goude până la relațiile sale calde cu ceilalți.

Maniera sa de a se implica în procesul de creație era intimă și organică. Azzedine a fost unul dintre singurii designeri care ținea să calce și să coasă personal fiecare piesă. El nu încerca să refacă o siluetă sau să realizeze un „100% Alaïa“, ci căuta mereu soluția ideală de a exprima feminitatea cu eleganță. Nu a negat sau atenuat vreodată curbele femeilor nici atunci când tendințele s-au schimbat și au dictat siluete androgine.

Cu rafinament, Azzedine Alaïa a sculptat și a creat prin hainele sale siluete celebre și acronice (un cuvânt prețios pentru designer) și a făcut loc unui lux discret prin piesele sale care au rămas în afara ritmului modei.

Cine nu-și aduce aminte de rochiile sexy și rock ale Tinei Turner din turneul Private dancer, de rochia de mireasă a lui Stephanie Seymour sau celebrisima rochie cu glugă a lui Grace Jones?

Naomi Campbell, lansată ca model și crescută de designer de la vârsta de 16 ani, îl consideră tatăl ei spiritual și îl numește „daddy“. Este bine cunoscut faptul că Alaïa i-a cerut mamei lui Naomi, când aceasta a început să lucreze în modă, ca tânăra să locuiască la el când era minoră și astfel să o poată proteja. Alaïa fost lângă ea de fiecare dată, apărând-o la fel de feroce cum o făcea și Naomi cu el când găsea că Alaïa nu era îndeajuns de respectat. Ca de exemplu la ceremoniile de decernare de premii sau când ea credea că presa nu acordă destulă atenție proiectelor creatorului.

Azzedine Alaïa și Naomi Campbell

 

Azzedine Alaïa nu a fost un extravagant sau un provocator, ci doar unul dintre designerii pentru care munca și un rezultat exclusiv pentru o femeie frumoasă au contat, și nu laurii, prieteniile celebre sau paietele.

„Vreau să încep o rochie sau o haină într-un an și să am sentimentul de a o termina zece ani mai târziu. Opunându-mă ritmului superficial al sezoanelor și defilărilor, am fost singurul care a îndrăznit să rupă cu acest calendar care disprețuiește creația în profitul randamentului.“

Monsieur Alaïa, you’ll be missed.

Citește și Ana Bucur – povestea fermecată a fetei care, căutând o plajă, a ajuns la Farfetch

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii