Cautare




, Contributor

Media şi entertainment |
|

Preţul unei emoţii

Alexandra Ușurelu poartă în suflet o lume aparte. Acolo se schimbă zâmbete pe gratis, se împarte totul la doi, se conturează speranțe, dar, cel mai important, este că se călătorește pe bază de emoție. O pune drept călăuză în tot ceea ce face, fixând astfel prețul unei cariere muzicale, a unui public fidel și a unor spectacole poveste.
Alexandra Usurelu by Gina Buliga_04

Alexandra, spuneai într-un interviu că „Fiecare concert al meu începe cu o confesiune“. Propun să facem acest interviu un mini-concert redactat. Astfel, spune-mi, te rog, ce confesiune poți împărtăși acum cu noi, la sfârșitul unui an și la începerea altuia?

Anul acesta am adunat multe gânduri frumoase, primite de la oameni după concertele susținute prin toată țara și din ele mi-am făcut un orizont cald, blând şi luminos. În perioada aceasta pregătim deja concertele din 2018, unde sper să mă reîntâlnesc cu toți ascultătorii muzicii mele.  Primul va fi pe 29 ianuarie, în Sala Mare a Teatrului Național din București. A devenit deja o tradiție acest concert din luna ianuarie, de la TNB, pe care sper să-l desfășurăm și anul acesta cu sala plină, ca până acum.

Mărturisești că prin muzica ta vrei să dai mai mult decât ceri. De ce?

Eu aleg să fac această confesiune la începutul fiecărui concert prin melodia „Acesta-i sufletul meu”. Așa am înțeles rostul meu ca artist: am lucruri de dat.

Una dintre melodiile tale se numește „Prețul corect“, cântecul tău de debut. Care este prețul tău? S-a schimbat din 2011 și până astăzi? Cum a ajuns să te împlinească?

„Prețul corect“ a fost o confesiune curajoasă la momentul debutului meu pe scena Teatrului Odeon din București. Acolo am cântat „Sunt omul sărac pe Bogatul Pământ, pe mine mă cumpăr, pe mine mă vând, vând tot pe nimic și nimicul îl vând, sunt omul bogat pe Săracul Pământ“.  Cântecul, pus în cuvinte de către poeta Anca Dionisie, spune: „Cât de bogat ești când ești «ca lumea»? Cât de sărac ești când lumea te părăsește? Și cât de mult ești când scazi lumea din tine și rămâi tot tu? Sunt omul sărac nu pentru că nu am, ci pentru că nu văd că am. Cumpăr și vând, totul are un preț în lumea noastră. Dar câți mai știu astăzi că „a dărui“ înseamnă, de fapt, „a te îmbogăți“?“

Cred că este necesar ca în viață să fixăm „prețul corect“. Prețul meu corect este acesta: emoția. Adevărul despre mine, așa a început și așa s-a construit. Emoția este lucrul care mă ghidează și a devenit, în cele din urmă, moneda mea de schimb.

Muzica ta ajunge „La capătul lumii“, o lume a ta, care nu e nici la București, nici la Dunăre. „Acolo vreau să îi duc pe oameni“ spuneai. Îmi povestești puțin despre acest tărâm? Ce fel de oameni îl locuiesc, în ce cred ei, care este Biblia lor, bucuriile, supărările și cum îi poate ajuta pe oameni?

Acest tărâm este capătul lumii sufletești a fiecăruia dintre noi. Acolo îi aduc eu pe oameni la concertele mele și fiecare își găsește acel capăt de lume care contează pentru el. Oamenii de la capătul lumii sunt mai puțin vocali, sunt câteodată în pub, câteodată la teatru, alteori la bibliotecă sau pe plajă, cu o carte în mână. Par strident de „normali“ pentru cei mai stridenți dintre semenii noștri.

Am amintit de Dunăre mai sus, locul tău de „acasă“. De ea se leagă un cireș, o soră și o poveste despre copilărie. Cum era Alexandra, copil fiind? A contribuit acea perioadă la dezvoltarea ta într-un om atât de sensibil și plin de emoții?

Cred că perioada copilăriei are cea mai mare contribuție în dezvoltarea noastră. Am trăit într-o familie care mi-a oferit multă iubire, iar când părinții s-au despărțit și îi vedeam separat, am învățat să-i iubesc cu ochii închiși până la momentul în care eram din nou alături de ei.

Cred că atunci am găsit în mine puterea de a iubi lumea fără să o văd sau să o cunosc dinainte, așa cum se întâmplă la concertele mele. Eu mai mult simt publicul decât îl văd. Nu este o diferență mare între mine, cea de acum și cea copilă. Cei care sunt cu adevărat norocoși rămân tot timpul copii.

„Alexandra, să nu te schimbi niciodată!“ îți spun uneori oamenii. Sigur, se referă la adâncul ființei tale care ajunge la ei prin muzica ta. Însă schimbarea poate să însemne și evoluție. Cum te-ai schimbat în anii aceștia pe care i-ai petrecut pe scenă, între concerte, înregistrări, filmări? Ce ai adăugat sau ce ai scos din cartea ta de vizită?

Cea mai frumoasă schimbare a fost să înțeleg că emoțiile mele sunt de fapt un dar și nu o piedică, așa cum am crezut de mai multe ori pe scenele mari. Ascultătorii muzicii mele m-au făcut să înțeleg asta, așadar caut să îi întâlnesc cât mai des. Oamenii din jurul meu îmi luminează drumul.

Ce fel de muzică asculți? De unde îți iei inspirația?

Ascult muzica artiștilor care rămân consecvenți universului lor artistic și nu șochează împrumutând pe-al altora.

Inspirația o caut de cele mai multe ori în interiorul meu, dar îmi place să descopăr lumea, să privesc oamenii, acestea fiind două motive pentru care am și călătorit mult prin țară în ultimii ani, pentru mai mult de 400 de concerte. Prefer să fiu înconjurată de ei decât încadrată într-o sticlă, la tv, unde sunt privită, dar eu nu îi pot vedea.

Spune-mi despre concertul din 2018. Cum îl pregătești, la ce te-ai gândit pentru noul an?

Pe 29 ianuarie vom prezenta foarte multe materiale noi și un concert care va solicita pe toată lumea implicată mai mult decât până acum. Este un moment de cotitură acest concert pentru că stilistic muzica mea se diversifică foarte mult.

Dacă publicul tău ar fi o singură persoană și ai avea ocazia să îi vorbești, ce ai vrea să îi spui?

„Te iubesc, așa sunt eu“.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii