Cautare



, Contributor

Opinii |
|

Omul care a citit o singură carte

Adesea oamenii știu dinainte ce urmează sau de ce nu doresc să facă anumite schimbări. 
editorial iuliana stan_ok

Sunt convinși că știu ei exact despre ce este vorba în legătură cu viitorul pe care, până la urmă, nimeni nu îl cunoaște. În logica lor au, cu siguranță, dreptate. Fiecare om este capabil să argumenteze și să raționalizeze o decizie în spațiul cunoașterii de care dispune. De regulă cei care explică de ce nu sunt interesați să întreprindă un anumit demers, să facă o schimbare sau să facă pași noi în dezvoltarea lor, sunt extrem de coerenți și susțin logic de ce nu doresc să facă „pasul x” și chiar are sens ce spun ei.

Cu toții putem argumenta logic și cu sens de ce nu vrem să facem anumite schimbări. Suntem convinși că știm exact despre ce este vorba în legătură cu viitorul pe care, până la urmă, nimeni nu îl cunoaște. În logica aceasta, avem, cu siguranță, dreptate. De regulă, cei care raționalizează despre nevoia de a nu face schimbări sunt foarte coerenți. Cei care acceptă să facă schimbări o fac mereu cu emoție, dar și cu stângăcie, cu bucuria pe care ei știu că o poate aduce o descoperire nouă, un moment nou de creștere. Este ca lectura unei cărți noi: poate nu mai aduce ceva nou excepțional, dar, garantat, îmbogățește perspectiva și crește cuprinderea pe care fiecare dintre noi o avem.

Prea puțin suntem antrenați să avem curajul de “a mai citi o carte”. O știm bine pe cea ‘citită’ deja și ne mulțumim cu confortul călduț pe care îl stăpânim. O carte citită și răscitită ne face specialiști de excepție în conținutul ei, cităm excepțional din ea – aceleași vorbe de un million de ori, suntem fani și fanatici în legătură cu ea. Nenumărate cărți citite lăsă loc de fisuri în argumentație, citatele nu vor fi exacte totdeauna, unele referințe vor fi mai greu de dat, pot apărea unele incertitudini, confuzii. Oricât de grozavă ne-ar fi viața sau cunoașterea, în momentul în care decidem că nu mai este nimic de interes, oricât de cuprinzători am fi, ridicăm un zid dincolo de care nu mai trece nimic. Atâta suntem și nu mai devenim altceva. O singură carte citită ne dă milioane de certitudini, fermitate, justețe. Mai multe cărți citite ne oferă anvergură, indecizie, incertitudine, freamăt, dubiu. Mai multe cărți înseamnă timp investit, nevoia de timp pentru reflecție, nevoia de a citi continuu, foarte greu poate fi definit un moment de final sau o încheiere a descoperirii. O singură carte citită înseamnă economie de timp, aroganță, certitudinea destinației, siguranța adevărului deținut, precizie și, nu în ultimul rând, timp pierdut. Acest timp pierdut va fi apreciat, din păcate, într-un viitor prea îndepărtat ca să mai fie recuperat.

Poate fi motivat cel care a „citit” o singură carte să mai citească încă una? Din păcate, singur nu își va putea găsi resursele, este puțin probabil să o facă. Nu are nici știința să o facă și nici viziunea, este încăpâțânat și încrâncenat. Este nevoie de forța, de răbdarea și de determinarea cuiva din afară. Este o luptă grea, mai degrabă pierdută, să îl faci pe omul care a citit o singură carte să mai citească încă una și apoi încă una. Este o luptă grea, dar încununată de o victorie răsunatoare și răscolitoare dacă demersul este de succes. Uneori mintea nu se mai deschide de la sine, este nevoie de forță și de coerciție de bună calitate, de multă bună intenție reciproc înțeleasă. Este foarte dureros, atât efortul de a ajuta pe cineva să mai citească o carte, dar și efortul în sine de a mai citi încă o carte. Însă curajul de fi deschiși la schimbare, la nou, la dezvoltare, este asemeni pariului lui Pascal: dacă Dumnezeu nu există, nu pierdem nimic, dar dacă există câștigăm totul.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii