Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

„Am învățat să nu mai fiu atât de înverșunată“

AWU_1980x
La început de an școlar, e greu să te ferești să scrii tot soiul de banalități dedicate evenimentului. Anca Serea și cei cinci copii ai ei m-au ajutat nu numai să evit acest pericol, ci și să intru în povestea cu totul aparte a familiei lor.

Cum vă imaginați o casă cu cinci copii? Dacă aveți în minte niște părinți severi, cu reguli și pedepse bine înfipte în mintea copiilor, v-ați înșelat. Nu e cazul. Nici varianta cealaltă, gălăgie, dezordine, nervi și fițe nu corespunde realității. De ce? Pentru că Anca este un soi de magician, sub bagheta căruia totul în jur respiră calm și echilibru. Știu, unii vor zice că am început prea idilic, să fie adevărat. Ei bine, îi contrazic, cu vorbe și fotografii…

Pentru început…

… intru abrupt în discuție. Cum s-a pregătit mama Anca Serea pentru noul an școlar? Primesc un răspuns-fulger: cu un copil licean și altul în clasa a cincea, ai experiență: „Am devenit mai  practică, mai organizată. Și nu cumpăr chestii sofisticate ca rechizite.“ Cei doi merg la „școli normale“, Sara (10 ani) la „Dante Alighieri“, David (15 ani jumate), la Liceul de Informatică. Am o curiozitate: dacă Anca face lecții cu ei? Da, face lecții cu plăcere, când și cât poate. Nu insistă cu…  „hai învață“. Îi conduce împreună cu soțul ei, cantautorul Adrian Sână, din umbră: „Suntem tot timpul în spatele lor și cu gândul, și fizic, dar nu le-am pus niciodată corvoada asta pe umeri, să fie cei mai buni, să aibă 10 pe linie, să fie olimpici. Îi tratăm în primul rând cu dragoste și cu respect.“

„Am învățat să mă bucur de copii, așa cum sunt!“

Îmi place această mărturisire. Mulți părinți nu au o asemenea înțelepciune…  „Am încercat, povestește Anca, să-i duc să facă tot felul de activități, să-și cunoască posibilitățile. Alegerile sunt la ei. De restul lucrurilor, ne ocupăm noi părinții. Dacă avem grijă să le dăm niște principii și niște valori, cred că ăsta este lucrul cel mai important. Dar iubirea necondiționată este cheia.“ Cum arată o zi din viața Ancăi? Începe… cu o seară înainte. Pregătește haine și tot ce mai trebuie. Dimineața este destul de agitată, toți copiii vor cu mama. Dar s-a obișnuit cu ritmul ăsta. Cei mari pleacă la școală, ea merge cu cei mici la grădi. Când nu au chef, încearcă să găsească motive ca să le placă ceea ce fac. Nu le impune nimic. „Sunt o mamă tolerantă“, declară interlocutoarea mea. „Au fost perioade când am stat cu copiii la grădiniță, până au acceptat-o. Și nu i-am lăsat la program lung. Nu le cer să facă nimic cu forța.“

Copiii dau și ei lecții

„Am învățat să nu mai fiu atât de înverșunată, mărturisește Anca. Am renunțat să fie totul aranjat la linie. Am învățat că nu aceasta este cheia succesului pe termen lung. La primii doi copii, nu dormeam dacă nu puneam totul la punct pentru ei. Acum, m-am vindecat de rigurozitate, chiar dacă mai păstrez obsesia curățeniei, a igienei… Am niște fixații la care țin. Dar merită.“

Ce sunt părinții?

În familia Ancăi și a lui Adi Sână, părinții sunt prietenii copiilor. Nu e o propoziție goală de sens. Mama explică: „Am vrut întotdeauna să nu aibă secrete, să știm când au un stres, o presiune… Am vrut să comunicăm bine. Mai am polemici cu fiul cel mare, care îmi spune că sunt prea bună, pentru că l-am lăsat să se dezvolte cum a vrut. «Și cum ai fi vrut?», îl întreb. «Să fiu mai severă?» «Nu… Poate doar așa, să mai impui niște limite.» Asta este relația mea cu ei. Și insist foarte mult pe subiectul ăsta, să învățăm să ne respectăm copiii, pentru ca și ei, la rândul lor, să ne respecte. Noi am fost crescuți altfel și de aceea, și mie mi-a luat ceva timp să învăț să-i ascult pe copiii mei, să-i respect, să le arăt niște lucruri. Nu vreau să fiu un exemplu pentru nimeni, nu-mi doresc asta. Dar noi suntem fericiți așa.“

Cine se enervează și când?

Răspunsul vine glonț: „Nu mă enervez aproape niciodată. Nici nu mă cert, nici nu mă enervez. Pe copii, sincer, nu-mi aduc aminte să-i fi pedepsit vreodată. Mă înțeleg cu ei din priviri. Cred că cea mai dură pedeapsă ar fi să nu mai vorbesc cu ei sau să mă vadă supărată. Cred că de vreo cinci, șase ani nu mă mai enervez.“ Anca e convinsă că părinții strică copiii. „Cei mici sunt puri, sunt curați, au o energie bună, iar noi, părinții, avem răspunderea pentru dezvoltarea lor.“ Tocmai în acest punct al discuției, intră în scenă Ava (3 ani) și Noah, (cinci ani și jumătate): par obișnuiți cu aparatura unei sedințe foto, cu interviurile mamei. Se prezintă și intră cu ușurință în atmosferă… Anca le spune pe un ton cald ce să facă și continuăm… „Ești o mamă ambițioasă?” „Nu. Sau dacă am vreo ambiție, ea se referă la respectarea anumitor reguli. Și mai vreau cu tărie ca toți copiii mei să-și găsească pasiunile.“

În loc de concluzie…

Cum o vede Sara pe mama ei? „Mama e bună, iubitoare.“ Anca intervine: „Uite! Cum m-aș putea supăra pe ei? Cred că sunt supernorocoasă!“

Foto: Adi Stoicoviciu

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii