Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Opinii |
|

#CEURMEAZA

La ora la care această ediţie a revistei pleacă spre tipar tocmai se împlineau zece zile de la apariția Ordonanței de Urgență numărul 13, cea care a declanșat valul de proteste care a transformat, din nou, România în capul de afiș al buletinelor de știri ale televiziunilor internaționale.
Ionut Bonoiu

Între timp, evenimentele s-au succedat rapid. Ordonanța 13 a fost abrogată prin Ordonanța 14. Ministrul Justiției, Florin Iordache, devenit „meme” în social media („Altă întrebare!”), și-a dat demisia. La Palatul Cotroceni au început contraprotestele. Guvernul Grindeanu a supraviețuit primei moțiuni de cenzură și a trecut prin Parlament un buget atacat de diferite asociații ale investitorilor sau de reprezentanții Consiliului fiscal, dar lăudat, de exemplu, de Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Liviu Dragnea l-a depășit rapid pe Victor Ponta în ceea ce privește numărul de jocuri care îl au drept personaj principal. Și așa mai departe.

Dincolo de toate acestea, constatăm că în România lipsește aproape cu desăvârșire moderația. Împărțim tot mai radical totul între ai noștri și ai lor, între media independentă (a noastră) și propagandistă (a lor), între săracii și bătrânii incapabili să vadă dincolo de cele câteva zeci de lei în plus la pensie sau de litrul de ulei pentru care se calcă în picioare și „TFL” (tinerii frumoși și liberi), între părinți/bunici și copii/nepoți și, mai nou, între dragostea și ura față de multinaționale.

Managerul străin al unei mari companii din turism îmi spunea recent, cu sinceritate, că simte că România a pierdut în ochii străinătății, în urma recentelor evenimente, „cel puțin doi sau trei ani de credibilitate”. Și știm cu toții cât de multă vreme se refereau străinii la România ca la un copil-problemă și cu cât de multe eforturi pentru fiecare dintre noi s-a realizat creșterea de credibilitate a României din ultimii ani, mai ales în perioada de după criză.

România devenise un model inspirațional prin lupta declanșată împotriva corupției (e drept că nu același lucru s-a întâmplat cu recuperarea prejudiciilor), prin performanțele macroeconomice obținute în ciuda crizei și, mai ales, prin lipsa tensiunilor, fiind un etalon de înțelegere între diferitele categorii sociale.

Aparent, totul pare că s-a năruit și riscăm să revenim în ochii lumii la imaginea clasei politice corupte, organizate sub forma unui grup infracțional cu interese contrare statului de drept.

Orele petrecute în Piața Victoriei și în multe alte orașe din țară de sutele de mii de români înseamnă tot atâtea ore departe de birou (o zi lucrătoare contribuie cu aproximativ 700 de milioane de euro la PIB la un calcul simplist), departe de familie sau, de ce nu, departe de teancul de cărți de pe noptieră.

Iar, dacă dramele noastre tot mai intense nu erau suficiente, vă propun să ridicăm un pic privirea. Uitați-vă cu atenție cât de firav devine pe zi ce trece statul de drept în Polonia sau Ungaria. Priviți cu aceeași atenție degringolada din Uniunea Europeană, pe fondul populismului și naționalismului care alimentează curentele antiglobalizare. Relațiile transatlantice se schimbă, Statele Unite, Rusia și China își redefinesc rolurile și interesele la nivel regional și global, iar imigrația devine o chestiune esențială a zilelor noastre, avocații pro și contra ridicând permanent miza.

Din mijlocul acestui război civil în care pare că ne aflăm (fiecare tabără cu bula sa de media tradițională sau social media), se naște însă o mare oportunitate. Cum ar fi dacă în locul agresivității ne-am folosi energia pentru a ne stabili, striga și impune valorile în care credem? Acele lucruri care ne unesc mai degrabă decât ne despart. Să vedem, realist, constructiv, cu calm, unde ne aflăm, unde am vrea să ajungem și cam ce ar trebui să facem pentru a ajunge acolo. Cu sau fără ajutorul altora. Adică să descoperim #ceurmeaza.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii