Cautare




, Contributor

Educaţie |
|

Cărţile, călătoriile, magia lui Timothée de Fombelle

A fost premiat în Franţa, Canada, Belgia, Italia, Taiwan, Cehia şi tradus în zeci de limbi, cărţile sale călătorind pe toate meridianele. La noi a fost publicat destul de recent romanul său fantasy „Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle” (Editura YoungArt) care le vorbeşte adolescenţilor despre dragoste, setea de putere şi război. Şi despre Holocaust şi istoria recentă.
178 Fombelle

Timothée de Fombelle ne convinge că a fi scriitor pentru copii şi tineri înseamnă să trăieşti cea mai palpitantă dintre carierele posibile.

Sunt unul dintre aceia care citeşte şi cărţi pentru copii şi adolescenţi. Bine, am reînceput să fac asta acum câţiva ani ca obligaţie profesională. Începeam o nouă colaborare, dar nu eram tocmai încântat de ideea de a lucra cu cărţile pentru copii. Chiar şi în domeniul editorial există astfel de prejudecăţi. Asta în ciuda faptului că noi toţi, editori sau nu, spunem că ne-am dori anii copilăriei înapoi. Închipuiţi-vă că citiţi în metrou „Harry Potter”, „Coraline” sau „Materiile întunecate”…

Puntea către anii de aur rămâne ruptă şi din vina noastră. Ne întoarcem la cărţile ilustrate când copiii noştri sunt prea mici şi au nevoie de ajutorul nostru pentru a intra în poveste. Apoi, când ei învaţă să citească… noi ratăm un întreg univers literar şi calea către sufletul şi imaginaţia celor mici. Romanele lui Timothée de Fombelle deschid drumul către acest univers. Către inima lui. Pentru toţi.

Prin naştere, eşti parizian. În copilărie însă ai străbătut Africa. Cât de importante au fost aceste călătorii pentru tine?

Când ai cinci sau doisprezece ani, călătoriile sunt adevărate aventuri. Dacă te afli un an sau doi într-o țară îndepărtată, ai impresia că trăiești o altă viață… Sunt convins că asta dezvoltă imaginația.

Cum ţi-au influenţat aceste călătorii viaţa şi scrisul?

Toate poveștile mele sunt în mișcare, iar eroii mei sunt mari călători. Cred că asta nu-i o întâmplare. Cărțile mele sunt citite în multe țări, ceea ce mă uimește și mă bucură. Da, copilăria ne dă adesea rădăcini, dar mie mi-a dat și aripi.

Ca profesor de literatură, ai continuat să călătoreşti. Ai predat franceza în Vietnam. Cum a fost experienţa asta?

Am trăit această experiență în Vietnam ca pe o prelungire a aventurii din copilărie. Dar fără părinți de data aceasta! A fost o decizie personală. În timpul săptămânii, predam franceza unor profesori tineri, iar în weekend săream pe motocicletă și cutreieram orezăriile sau mă relaxam în Golful Ha Long!

Ţi-a plăcut să fii profesor?

Da, mi-a făcut mare plăcere să predau și sunt fericit că mi-am văzut cărțile în școli. În fiecare an mă întâlnesc cu sute de tineri cititori. Şi astfel înfrâng regretul că nu mai predau.

Continui să călătoreşti? Către ce destinaţii?

Călătoresc tot timpul, dar cel mai mult îmi place să rămân undeva pentru o vreme. De exemplu, în Sicilia am locuit patru luni și am scris romanul „Vango“. În momentul de față, pentru un proiect viitor, Africa e cea care mă inspiră. Am fost de curând prin marile parcurile naţionale din Kenya. În plus, călătoresc și pentru a-mi urma cărțile… Voi petrece lunile următoare în Germania, Italia și Rusia.

„Tobie Lolness” este o mare călătorie literară, un clasic printre romanele pentru copii. Care e povestea din spatele acestei poveşti?

Mi-am pus în „Tobie Lolness” toate visurile din copilărie. Îmi plăcea să mă cațăr în copaci și să-i transform într-o lume a mea. Toby este un personaj de un milimetru și jumătate care trăiește împreună cu poporul său într-un arbore uriaș. Mișcorându-mi personajul, măresc și intensific totul în jurul lui, atât peisajele, cât și pericolele.

Care sunt cele mai mari provocări pentru un scriitor pentru copii?

Tinerii cititori sunt copleșiți astăzi de tot felul de tentații: telefoanele, tabletele, ecranele de tot felul care îi înconjoară. Romanul trebuie să fie mai puternic decât toate. Cea mai mare provocare este să arăți că literatura rămâne la înălţimea promisiunii ei. Îmi place lupta asta de a-mi ține cititorii aproape, lângă mine, pagină după pagină.

Să le spunem cititorilor Forbes că primul tău succes a fost înregistrat în dramaturgie. Când ai scris prima piesă de teatru?

Am început să scriu piese de teatru pentru familia și prietenii mei când aveam opt, zece ani. Prima mea piesă de teatru jucată profesionist a fost „The Lighthouse“ („Farul“). Am scris-o la 17 ani. A fost un moment foarte important pentru mine.

Până la urmă, în ce constă magia scrisului pentru tine?

Iubesc arta aceasta a istorisirii pentru care îți trebuie doar un stilou și nişte hârtie… Dintr-un pic de cerneală se nasc vieți care ne fac să râdem sau să plângem. Da, ai dreptate, e magie aici…

Dacă tot vorbim despre magie, să ne oprim puţin asupra romanului tău pentru adolescenţi „Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle”, care, de curând, a fost publicat şi în România. E un basm modern cu zâne, un roman organizat pe mai multe planuri, despre dragoste, lumi vrăjite şi amintirile dureroase ale Holocaustului. Ce te-a inspirat să scrii această carte?

Îmi place să țes istorii amestecând realul și imaginarul. În „Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle”, eroul este exilat dintr-un basm și ajunge în lumea noastră, la mijlocul secolului XX. Scrisesem un roman foarte aproape de fantasy, „Tobie Lolness”, un altul impregnat de istorie, „Vango”. „Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle” se află la graniţa dintre aceste două lumi. Dacă mă gândesc bine, cred că din povestirile bunicului meu (care avea 25 de ani în 1940) m-am inspirat cel mai mult pentru această carte. Când istorisea nu-mi mai dădeam seama ce era adevărat și ce nu.

Eşti un minunat povestitor şi îţi place să-i faci pe tinerii cititori să cerceteze lumea din jurul lor şi să pună întrebări. Aşa ai făcut cu cărţile eco-fantasy din seria „Tobie Lolness”, iar, apoi, cu „Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle” le-ai adresat provocarea de a medita la enormele greşeli din istoria recentă, la ororile războiului, la haosul adus de obsesia pentru putere. Am citit multe romane recente pentru adolescenţi, foarte bine scrise, dar ignorând total orice tip de discurs moral. Cât de importantă este pentru tine perspectiva etică?

Este singura regulă de care țin cont ca scriitor pentru tineret. Las întotdeauna un pic de speranță cititorului. Prezint lumea în toată duritatea ei, dar îngădui o rază de lumină. Când scrii pentru adolescenți, le pui în față principii de viață. Cărțile pe care le-am citit la 12 ani m-au marcat pentru totdeauna. E o mare responsabilitate să scrii pentru adulții de mâine!

Ai un sfat pentru părinţii care se plâng că generaţiile de azi nu mai citesc la fel de mult precum cele de dinainte?

Eu cred că nu există decât o singură metodă: să găsești cărți bune! Din acel moment, sarcina de a-i convinge pe tinerii cititori va fi preluată de ele. Cred, de asemenea, că o soluție este ca părinţii să nu umple viața copiilor cu tot soiul de activități și cu dispozitive cu ecran. Pentru a descoperi plăcerea lecturii e nevoie de liniște și timp…

Pe ultima pagină din „Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle” se află un citat faimos din „Peter Pan”: „De câte ori un copil spune «Nu cred în zâne!», undeva o mică zână moare.” Care este cea mai frumoasă poveste scrisă vreodată, în opinia ta?

Ce întrebare grea! Aş putea da un alt răspuns în fiecare zi. E adevărat, „Peter Pan“ e o capodoperă. Dar astăzi aș răspunde „Romeo și Julieta“. Cele mai bune povești sunt eterne și universale. „Romeo și Julieta“ ar putea, de exemplu, să se petreacă astăzi în Palestina sau în multe alte țări. Datorită întrebării tale, asta ar putea deveni următoarea mea carte!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii