Un designer de milioane

Share

Trimite unui prieten

Tipareste

Simona Hulber contrazice condiţia designerului vestimentar român neînţeles şi nepreţuit la el acasă. Costumele şi cămăşile realizate de ea au generat încasări anuale şi de zece milioane de euro. Va reuşi aceleaşi performanţe sub semnul exclusivismului?

În anul 2001, creatoarea de modă Doina Levintza punea în scenă primul (şi singurul de până acum) show masculin – „Levintza Men”. Puţini ştiu, însă, că în culise, o tânără de nici 25 de ani urmărea cu sufletul la gură toate reacţiile din sală. Doamna Doina (cum îi spun apropiaţii) îi dăduse o şansă uriaşă studentei Simona Hulber (în ultimul an la Arte Plastice) când o numise asistent designer al ineditei colecţii.

Show-ul a rămas un punct de reper în moda masculină românească şi a demonstrat că Levintza nu dăduse greş când a pariat pe câştigătoarea din anul 2000 a competiţiei „Zilele Internaţionale ale Modei Bucureşti” (ZIM). Simona păşise deja cu dreptul pe podiumul colecţiilor vestimentare bărbăteşti. Colecţia prezentată de aspiranta la un locşor în Bucureşti „spărsese” tradiţia câştigătorilor din Capitală sau din Cluj. Nu avea cum să treacă neobservată.

Totuşi, ceea ce Simona Hulber a reuşit să construiască începând de atunci în lumea modei a rămas departe de lumina podiumurilor şi a reflectoarelor. A învăţat şi a evoluat în spatele brandurilor cu ambiţia celor care ştiu că numai talentul nu ţine de foame. După ce a terminat facultatea a intrat în echipa Bigotti. „Atunci a început, practic, drumul meu, într-o piaţă în care nici măcar conceptul de merchandiser nu exista”, povesteşte Simona Hulber.

Fashion-ul comercial a învăţat-o să nu mai privească totul dintr-o perspectivă artistică. Cu greu ţi-ai putea-o imagina pe această femeie delicată negociind la sânge preţurile materialelor, scotocind sezon de sezon după ultimele noutăţi, prin târgurile europene de ţesături şi produse, stabilind bugete şi calculând „la milimetru” raportul calitate/preţ, precum şi profitul pe care o colecţie l-ar putea aduce. În cei cinci ani de Bigotti, a crescut odată cu brandul, cu cele 28 de magazine deschise, cu subbrandurile Artigiani şi Massini.

A vândut sute de mii de produse concepute de ea, performanţă la care majoritatea designerilor români abia îndrăznesc să viseze. „Este o satisfacţie extraordinară”, recunoaşte Hulber cu o aparentă detaşare. În realitate, în tot ceea ce face, designerul urmăreşte cu perseverenţă finalitatea produsului. „Nu sunt doar designer. Vreau să văd că hainele mele se şi vând. Trebuie să îmbini artisticul cu partea pragmatică pentru a face performanţă”, explică Simona Hulber.

Între timp, numărul brandurilor şi al proiectelor care îi poartă semnătura în materie de design a crescut. Din 2005 realizează colecţii de haine pentru propria croitorie de lux Zenonni Su Misura, din 2007 lucrează la repoziţionarea pe piaţă a brandului Cavaliere, iar din 2008 a început să acorde consiliere vestimentară politicienilor, expaţilor şi oamenilor de afaceri cu ştaif. Toate – în paralel cu realizarea câtorva colecţii de haine pentru branduri de top din Olanda, Belgia, Germania şi Italia.

Şcoala fashion-ului comercial a ascuţit simţurile designerului şi a făcut repede loc în planurile sale pentru direcţiile exclusiviste. Alături de alţi doi colegi de la Bigotti, Simona Hulber a deschis, în centrul Capitalei, prima croitorie „bespoke” pentru bărbaţi. „Vroiam să fac ceva trainic şi de calitate, cum numai în sartoriile italiene mai văzusem”, explică Simona. Peste 1.000 de clienţi au trecut prin mâinile ei de când Zenonni a impus, în România, atelierul din care până şi cei mai cusurgii clienţi pot ieşi mulţumiţi. Cele câteva sute de piese care compun un costum Zenonni sunt aduse, toate, din Italia, iar preţul unui metru liniar de stofă ajunge şi la 900 de euro.

O cămaşă la Zenonni costă în medie 120 de euro, iar un costum de la 700-800 până la 2.000 de euro.