Din dragoste pentru strunguri
20 iunie 2011, 08:55 | Autor: Laurentiu Gheorghe
Gabriel Cârciumaru este unul dintre ultimii mohicani într-o industrie a cărei epocă de aur s‑a încheiat imediat după 1989: producția de mașini‑unelte.
După 20 de ani, din cele 13 întreprinderi producătoare de maşini‑unelte nu mai funcţionează decât trei. Majoritatea au fost demolate între timp pentru construirea de malluri, spaţii de birouri sau blocuri de locuit. În prezent, o fostă întreprindere de stat din Bacău este cel mai mare producător de maşini‑unelte complexe din țară. Şi nu este nici măcar deţinută de un investitor străin, ci de discretul om de afaceri Gabriel Cârciumaru, care este totodată şi director general.
Până în 1990, povestea lui Gabriel Cârciumaru a fost una obişnuită pentru un tânăr din acea perioadă, care s‑a orientat spre inginerie, la fel ca alte mii de tineri din generaţia asa. A absolvit Facultatea de Autovehicule Rutiere din Braşov imediat după Revoluţie şi s‑a angajat la producătorul de autocamioane Roman‑Braşov. „Am realizat rapid declinul industriei şi că şansele de realizare în profesia de inginer sunt reduse”, îşi aminteşte Cârciumaru despre perioada de început.
Astfel că, în 1994, emigrează în SUA, în scurt timp fiind angajat la World Machinery Company, fond de investiţii din New York specializat în domeniul industrial şi cu activităţi pe mai multe continente. În 1998, acest fond preia pachetul majoritar de acţiuni de la Întreprinderea de Maşini Unelte (IMU) Bacău. Poate şi pentru că era născut în România, Gabriel Cârciumaru revine în ţară ca expat pentru a se ocupa de dezvoltarea afacerii de la Bacău.
Economia românească era în declin, industria fiind unul dintre cele mai afectate sectoare. Pierderea pieţelor tradiţionale de export şi reducerea drastică a investiţiilor pe plan intern au afectat în primul rând unităţile producătoare de utilaje destinate altor linii de producţie. Când a venit la conducerea fabricii din Bacău, structura producţiei era practic neschimbată faţă de 1989. Se produceau în continuare maşini‑unelte cu comenzi manuale asemănătoare cu seriile anterioare.
În încercarea de diversificare a producţiei se introduseseră sape şi cuptoare de pâine, care nu puteau susţine însă activitatea unei întreprinderi de complexitatea IMU.Era necesară o regândire completă a fluxului tehnologic. În primul rând s‑a trecut la fabricarea exclusivă a maşinilor cu comandă numerică, conduse cu ajutorul calculatorului.
A doua modificare majoră a constat în renunţarea treptată la producţia de serie mare în favoarea unicatelor efectuate la cerinţele clientului. Astfel s‑a poziţionat pe o nişă de piaţă care i‑a asigurat nu doar supravieţuirea, ci şi dezvoltarea companiei. Schimbarea rapidă a strategiei a fost posibilă în primul rând datorită grupei foarte bune de proiectanţi din fabrică şi a muncitorilor cu îndelungată experienţă. Când lucrurile păreau că intră în sfârşit pe un făgaş bun, atentatele teroriste de la World Trade Center din septembrie 2001 schimbă complet strategia de dezvoltare a fondului american, în sensul lichidării unor businessuri din străinătate. Astfel, în 2003, împreună cu un alt fost angajat al fondului, Cârciumaru achiziţionează pachetul de acţiuni al fabricii băcăuane, care în acel an înregistra o pierdere de peste un milion de euro.
A urmat o nouă schimbare de strategie. Pieţele tradiţionale ale World Machinery Works (WMW), aşa cum a fost redenumită compania după ieşirea din acţionariat a fondului american de investiţii, erau şi ele afectate de acţiunea teroristă din SUA.
