De ce industriile creative ar putea salva România

Share

Trimite unui prieten

Tipareste

E oficial: în următorii 20 de ani, România ar putea ajunge polul industriilor creative din Estul Europei. Pentru ca viziunea să devină realitate, un grup de tineri hotărâţi sunt gata să facă ceea ce ştiu mai bine: să mijlocească, să conecteze şi, mai ales, să păzească.

Fiecare perioadă istorică vine cu boom-urile, descoperirile şi în special cu profeţii ei. Când previziunile optimiste încep să curgă, studiile negru pe alb încep să indice suspect de mult în aceeaşi direcţie iar aceeaşi idee, recurentă, se regăsește în discursul unui număr tot mai mare de persoane, atunci răsar şi „vizionarii”. „Bănuiam asta de multă vreme.” „Eram sigur.” „Ţi-am spus eu că aşa va fi!” Sunt fraze pe care Răzvan Crişan şi ceilalți membri ai Asociaţiei ORICUM le-au auzit probabil de multe ori în ultima perioadă, de când industriile creative au început să ţină tot mai mult agenda publică.

Nu se plâng, nici nu strâmbă din nas, ci dimpotrivă, sunt primii care se bucură de fiecare nou „profet” care vine să propovăduiască ideea care a stat la baza activităţii lor din ultimii ani. Fiecare nou discurs, titlu de ziar sau ştire pe această temă nu reprezintă decât o altă confirmare. „Noi ne-am asumat de la bun început rolul de mijlocitori ai ideii, nu de proprietari ai ei”, explică, senin, Răzvan. „Dar da”, punctează el, „oameni care în urmă cu trei ani nici nu se uitau la noi ne iau acum în serios.”

În 2007, Răzvan Crişan şi asociaţia lui au început să-şi pună pentru prima dată în mod serios problema promovării antreprenoriatului în industriile creative. Până atunci, în primii trei ani de activitate, făcuseră tot felul de proiecte îndrăzneţe, pionieristice pe alocuri, dar fără o linie unitară: un festival de scurtmetraje (ShortsUP), o inițiativă ambițioasă de mentorship cu personalități din diferite domenii(GOmentorship) şi lista ar putea continua.

Astăzi se ocupă exclusiv de industriile creative, un domeniu în care au ajuns să creadă cu toată tăria, convinşi de experiențele acumulate din 2005 încoace. Conform Departamentului Guvernamental de Cultură, Media și Sport al Marii Britanii (țară care are și un Minister al Industriilor Creative), componentele aflate sub umbrela de „industrii creative” sunt publicitatea, arhitectura, arta și piața antichităților, meșteșugurile, designul, moda, filmul și arta fotografică; muzica, artele vizuale și artele spectacolului; software, jocurile pe calculator și publishing-ul online; publishing-ul tradițional, televiziunea și, respectiv, radioul.

„Din punctul nostru de vedere, industriile creative reprezintă cel mai bun, frumos şi interesant mod de îmbinare a economiei cu creativitatea”, rezumă Răzvan. Nu înseamnă că sunt industriile care au pus monopolul pe creativitate, dar rămân, cu siguranţă, cele care o monetizează cel mai mult.

„Din asta îşi fac banii: din crearea unei idei care să se poată multiplica în zeci de mii de feluri, nu neapărat de către cel care o creează”, explică Răzvan. În timp ce scriu acest articol, internetul este împânzit de ştiri despre moartea lui Steve Jobs. Brusc, conceptul ideii singulare care poate naşte mii de alte idei e mai actual ca niciodată, doar având în minte milioanele de tineri care creează  chiar în acest moment aplicaţii şi programează vise pornind de la produsele imaginate de un om care nu va mai putea inventa nimic altceva vreodată.

Momentul în care asociaţia a virat oficial către industriile creative – anul 2007 – nu este nici el  întâmplător. România tocmai intrase în Uniunea Europeană, prilejuindu-i lui Răzvan o mică revelaţie: „Pentru prima oară, toți românii, care în general trag fiecare în altă direcție, avuseseră un obiectiv comun”.