Câţiva români au renunţat la carierele lor din Bucureşti pentru a locui pe plajele din Thailanda
12 iulie 2010, 00:00 | Autor: Diana-Florina Cosmin
O lună în Goa, „Vama Veche a lumii“, costă mai puțin decât întreținerea în București și face România să pară soră cu Elveția. Doi publicitari români și-au dat joburile corporatiste pe „visul asiatic“.
Spre deosebire de Veniamin, care evadează în India trei luni pe an, pentru Brăduț Florescu Thailanda înseamnă, din octombrie 2008, „acasă“ șapte zile din șapte. Totul a început când un cuplu de prieteni i-a cerut un sfat pentru a-și schimba viața, iar publicitarul a deliberat rapid: „Le-am spus că, în locul lor, aș pleca pe o insulă din Thailanda și aș lucra de acolo“.
Analizând la rece situația, și-a dat seama că ar trebui să-și urmeze singur sfatul, prin urmare a renunțat la jobul din România, luând drumul insulei Ko Pha Ngan, din Golful Siamului. De aproape doi ani, satul Chaloklam, unde este liniște, se cântă la chitară și majoritatea localnicilor se îndeletnicesc cu pescuitul, a devenit cartierul său general.
Locuiește într-o căsuță închiriată, la poala unui munte, în pădure, bea sucuri și apă de nucă de cocos, dar accentuează că nu a ales Thailanda pentru a sorbi cocteiluri sub palmier, ci pentru a lucra. Plecat din România cu 11.500 de euro în buzunar, Brăduț și-a găsit proiecte freelance pe publicitate, fotografie sau publicistică în Thailanda, Malaezia ori Indonezia. Până acum, a făcut un proiect fotografic pentru Savana (Fabryo), unul publicistic pentru One Fitness și lucrează în prezent la un proiect pentru Monkaff în Sumatra.
Asta când nu scrie pe diverse bloguri sau site-uri româneşti. Cel mai plăcut job de până acum se leagă de Autoritatea de Turism din Thailanda, pentru care a parcurs 4.000 de kilometri pe un saleng, o motoretă cu ataș foarte populară în zonă, descoperind destinații puțin cunoscute.
Pentru Brăduț și prietena sa, costul vieții în Ko Pha Ngan este cuprins între 600 și 1.200 de euro pe lună, în funcție de „câtă bere, tutun și mâncare de restaurant consumi“. Cum se vede acum, tocmai din Thailanda, cultul carierei pe care-l întrețin cu sârg corporatiștii români? Răspunsul te cucerește prin franchețe: „Goana românilor după carieră seamănă cu dorința unei găini de a lucra la KFC“.
Dincolo de spiritul de glumă, miile de kilometri care-l despart de țară nu sunt suficiente să-i stingă revolta legată de faptul că talentul, pasiunea și inteligența românilor se vând adesea „pe mărunțiș“, iar România este privită ca o „republică bananieră“. Cu toate astea, recunoaște că se va întoarce în țară de câte ori va avea ceva de făcut sau i se va face dor să înțeleagă sporovăiala trecătorilor din jur fără dicționar sau translator.
Dacă-l întrebi despre pericole și despre violențele „galbenilor“ sau „roșilor“ din Thailanda, se mulțumește să-ți zâmbească în fața laptopului, dintr-o bodegă Wi-Fi de pe vreo insulă thailandeză: „Localnicii de aici au o vorbă: nu mai asociați politica și culorile, că n-o să mai știm cu ce să ne îmbrăcăm“. Una peste alta, lui Brăduț nu-i este teamă. Își face pozele, își scrie poveștile, își onorează contractele și își bea berea sau cafeaua „Kopi Luwak“.
Iar dacă-i ceri să scrie un slogan publicitar care să promoveze în rândul românilor stilul său de viață thailandez, îți va cere răbdare, pentru că un asemenea „brief“ solicită atenție și timp. Cam încă vreo 20 de ani de-acum încolo.
