Bruxelles – un adevărat Silicon Valley al afacerilor europene

Share

Trimite unui prieten

Tipareste

   Dan Luca

Bruxelles a devenit capitala de facto a Uniunii Europene, fără o reală decizie în acest sens.

Pentru mulţi Bruxelles-ul este doar locul unde politicienii decid mersul Uniunii Europene, o capitală comunitară care are încă probleme de legitimitate la nivelul structurilor naţionale.

Aproximativ 100.000 de oameni îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles-ul european şi dintre aceştia doar 50% lucrează în instituţiile europene. Restul sunt absorbiţi de sectorul de afaceri, deosebit de dezvoltat, dar foarte atipic pentru adepţii businessului clasic.

Aproximativ 400 de multinaţionale, pe care le întâlnim în marea lor majoritate şi în România, au un sediu permanant şi la Bruxelles. Nu este însă ceva similar cu sediile din alte capitale europene, ci este de fapt o “ambasadă” a corporaţiei respective pe lângă instituţiile europene. Aşa cum România are o ambasadă în Belgia, care răspunde de relaţiile bilaterale între Belgia şi România, dar şi o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană, aşa şi Microsoft, să zicem, are un birou care se ocupă de “piaţa de desfacere a produselor sale” în Belgia, dar şi de un birou care se ocupă de dinamica legislativă europeană. Munca celor care populează aceste birouri este axată pe monitorizări, informări ale sediului central sau european despre tendinţele legislative, strategii de lobby şi campanii de comunicare, toate pe “nivelul comunitar”.

Pe lângă aceste reprezentări corporatiste, în Bruxelles întâlnim aproximativ 3.000 de entităţi juridice ale grupurilor de interese. La nivel comunitar, rolul lor este bine definit şi recunoscut. Reglementările europene actuale cer deocamdată grupurilor de interese să îşi declare obiectivele în Registru voluntar, urmărindu-se totuşi trecerea la un Registru obligatoriu. În România încă au loc discuţii şi dezbateri. În opinia unora, cel mai indicat ar fi să se adopte o lege oarecare a lobby-ului, “cea mai proastă lege”, care ar putea fi ulterior testată şi îmbunătăţită.

Consultanţii sunt şi ei masiv reprezentaţi în Bruxelles. Câteva sute de companii îşi prezintă serviciile celor interesaţi, oferta fiind diferită ca preţ sau calitate de la o marcă la alta. Sunt greu de clasificat firmele de consultanţă. Acestea se grupează în circa 4 categorii mari, fiind specializate pe: relaţiile cu presa (PR), lobby-ul legislativ (PA), managementul proiectelor europene şi respectiv managementul asociativ. Unele firme din Bruxelles se pot încadra în fiecare din cele 4 categorii, altele doar în una sau două.

O afacere la modă în Bruxelles-ul european este obţinerea contractelor de servicii cu diferite instituţii comunitare, mai ales cu Comisia Europeană. De exemplu, la nivelul fiecărui DG (Direcţie Generală a Comisiei Europene, un fel de minister la nivel comunitar) se organizează licitaţii pentru alocarea serviciilor specifice (organizare de evenimente, relaţii cu presa, conceperea şi întreţinerea paginilor de web, baze de date, etc), în care vorbim de milioane de euro pe an la nivelul fiecărui DG. 

Bruxelles-ul este un oraş relativ mic, iar cartierul european, înşirat pe aproximativ un kilometru pătrat, dă impresia unui adevărat Silicon Valley al afacerilor europene.

Ce trebuie să facă România?

Cred că este momentul să ne gândim la un proiect national veritabil prin care România să se pregătească pentru adevărata integrare în UE. Avem nevoie de abordări mult mai realiste şi consistente ale dimensiunii europene, de optimizarea relaţiilor între structurile publice şi private româneşti cu structura comunitară. Mă refer aici la coordonarea lobby-ului românesc, la consolidarea imaginii de ţară şi a prezenţei româneşti în spaţiul european.

Estimăm la 1.500 numărul românilor care îşi desfăşoară în prezent activitatea în domeniul afacerilor europene în Bruxelles.