30 sub 30, generaţia restart

Share

Trimite unui prieten

Tipareste

Sunt tineri, dar au excelat în domeniul lor de activitate. Sunt performeri şi inovatori. Să îi urmărim cu atenţie pe viitor.

Orice căutare pe internet după sintagma „angajaţi români la Google” ajungea invariabil, în urmă cu vreo cinci ani, la Vivi. Pe numele său din buletin Octavian Costache, fost olimpic la informatică, el plecase din România după ce crease mai multe proiecte online, cel mai cunoscut fiind doizece.ro, unul dintre cele mai cunoscute site-uri de jocuri online din România.

Am dat din nou peste numele lui când am văzut un filmuleţ pe YouTube despre lansarea Google Finance, şi graficele pe care orice ziarist în domeniul economic ar vrea să le regăsească şi pentru companiile active în România, nu doar pentru cele listate la bursele americane. Din nou, m-am lovit de numele lui când am văzut că tânărul fusese responsabil şi pentru hartapoliticii.ro, un proiect pe care prea puţini dintre analiştii politici din România îl iau în calcul, deşi valoarea lui statistică este deosebit de importantă.

L-am citit cu oarecare constanţă în ultimii ani, de când a plecat la Google şi ţine un blog, iar, spre sfârşitul anului trecut, văzând că a decis să plece de la Google, l-am întrebat pe Vivi dacă s-ar întoarce în ţară. 

„Ca antreprenor, am vrut să mă întorc în țară după doi ani în SUA. Nu mă integrasem complet în New York și încă eram obișnuit cu eforturile vieții din România. Acum nu m-aș mai putea întoarce. După cam trei ani în străinătate te dezobișnuiești de viața de zi cu zi de acasă, unde mereu este o atmosferă închisă, oamenii sunt cinici și unde te lupți permanent cu sistemul în loc să simți că te ajută.“

Să fie el încă un om pierdut pentru România?

Aceasta a fost, pe scurt, ideea din spatele noului proiect „Forbes” – „30 sub 30” – o platformă de discuţie despre rolul tinerei generaţii în renaşterea unei ţări adormite şi amorţite, unde agenda publică tinde să fie făcută de discuţiile despre pseudo-vedete şi unde preşedintele ales pe un mare val de simpatie intervine telefonic în emisiuni de televizune doar pentru a-şi recita unul dintre monologurile tot mai rupte de realitate.

„Dacă te interesează ce cred eu că definește România, le-aş separa în chestii pozitive și negative. Negative ar fi negativitatea oamenilor, faptul că toată lumea crede că știe mai bine și batjocura sistemului politic. Pozitive ar fi prietenii boemi, munții și felul în care îmi este ușor să leg relații oneste cu oameni“, îmi răspunde Vivi în e-mail.

M-am tot gândit dacă tonul lui poate fi interpretat ca al unuia dintre cei mulţi care, odată plecaţi din ţară, simt nevoia să dea lecţii despre cum este viaţa „afară“ şi despre cât de înapoiaţi suntem noi, cei care am rămas aici. Nu cred însă că este cazul lui Vivi.

Răspunsurile lui îmi arată că, deşi e departe şi nu are planuri de a reveni în ţară, altfel decât în vizită la rude sau prieteni, ar vrea să facă mai mult, chiar dacă spune că nu vrea să se deprime citind ştirile de acasă în formatul tabloid şi suprarealist din presa românească.

„Din cauza asta îmi este foarte greu să lucrez la hartapoliticii.ro uneori, pentru că trebuie să aflu ce se întâmplă în România.